ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 02.06.2022 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov și Municipiul Brașov, prin Primar, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că la data radierii societății C S.R.L. din Registrul Comerțului a fost transmis de drept în patrimoniul lor dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 562 mp, înscris în CF nr. (...) Brașov la A1, sub nr. top (...)/(...) și construcție – lot 3 fabrică de pâine și produse de panificație înscrisă în Cartea Funciară nr. (...) Brașov, la (...), sub nr. top (...)/(...); să dispună radierea din Cartea Funciară nr. (...) Brașov a dreptului de proprietate al societății C S.R.L.; să dispună înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.

Prin sentința civilă nr.258/C din data 16.03.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov – Secția a II-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov și pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov, prin Primar. S-a constatat că la data radierii societății C S.R.L. s-a transmis în proprietatea reclamanților A și B dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în Cartea Funciară nr. (...) Brașov nr. top. (...)/(...) S-a dispus înscrierea în Cartea Funciară a dreptului astfel dobândit. Au fost respinse restul pretențiilor. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional Municipiul Brașov, prin Primar ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul Brașov, prin Primar.

Prin decizia civilă nr. 53/Ap din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov – Secția Civilă, a fost respins apelul declarat de Municipiul Brașov, prin Primar. Totodată, a fost obligat acesta la plata către intimata-reclamantă B a sumei de 4.000 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Municipiul Brașov, prin Primar.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentul evocă dispozițiile art. 237 alin. (13) și art. 235 din Legea nr. 31/1990 și susține că din Hotărârea Adunării Generale de aprobare a bilanțului de lichidare a societății C S.R.L. adoptată la data de 06.06.2016 rezultă faptul că intimații A și B au aprobat în unanimitate bilanțul de lichidare întocmit la data de 31.12.2015 și au declarat că în urma operațiunilor de radiere/dizolvare, nu sunt active de repartizat și nu au nicio pretenție de natură materială sau financiară de la societatea în cauză.

Totodată a arătat că prin Hotărârea nr. 1 din 04.06.2015, asociații societății C S.R.L. au adoptat în unanimitate dizolvarea și lichidarea simultană, în conformitate cu art. 227 alin. (1) lit. d) și art. 235 din Legea nr. 31/1990, menționând că societatea nu are datorii, iar asociații sunt de acord să împartă activele rămase.

Potrivit recurentului, certificatul constatator al dreptului de proprietate asupra activelor rămase după radierea societății și distribuite asociaților, se eliberează de către Registrul Comerțului în situația în care dizolvarea societății se face pe cale voluntară, iar ulterior obținerii acestuia, urmează procedura de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate. Prin urmare, partea nu poate solicita direct instanței, fără a se adresa în prealabil cu cerere de înscriere oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară și fără a exista un refuz de înscriere din partea acestuia, concluzionează recurentul.

În continuare, recurentul expune considerente privind aplicarea greșită de către instanța de fond și de apel a normelor de drept material incidente în cauză. În acest sens, arată că prin dispozițiile art. 249 C. civ. a fost reglementat un nou mod de constituire a domeniului privat, mod de constituire care rezultă din procedura de lichidare a persoanei juridice.

Totodată, recurentul analizează amplu câteva moduri de constituire a domeniului privat aparținând unităților administrativ-teritoriale, respectiv: moștenirile vacante, dobândirea bunurilor fără stăpân, accesiunea imobiliară naturală asupra insulelor și prundișurilor, dezafectarea bunurilor proprietate publică, achizițiile publice, exercitarea drepturilor de preemțiune, confiscarea penală și contravențională, tezaurul, lichidarea persoanei juridice.

În concluzie, recurentul susține că modurile specifice de constituire a domeniului privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale implică uneori proceduri speciale stabilite prin lege, diferite de modurile de dobândire sau mijloacele de drept civil, accesibile altor subiecte de drept.

În drept, recurentul a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații au formulat concluzii scrise prin care au invocat excepția nulității recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs”.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte reține că susținerile prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material, nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Instanța supremă constată că recurentul-pârât a reluat criticile exprimate prin cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea recurată.

Astfel, susținerile referitoare la hotărârile adoptate de Adunarea Generală a societății C S.R.L, mențiunile privind dispozițiile art. 249 C. civ., precum și argumentele referitoare la modul de constituire a domeniului privat aparținând unităților administrativ-teritoriale, cu expunerea amplă a considerentelor teoretice, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Reiterarea motivelor de apel nu echivalează cu dezvoltarea motivelor de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurentul-pârât tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor acestuia, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Brașov, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 53/Ap din 23 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurentul-pârât Municipiul Brașov la plata către intimații-reclamanți B și A a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la fila 40 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BRASOV, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 53/Ap din 23 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă.

Obligă recurentul-pârât MUNICIPIUL BRASOV la plata către intimații-reclamanți B și A a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2024.