ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2019, sub numărul x/2019, pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâții Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, Municipiul Brașov prin primar și S.C. B. S.A., solicitând instanței să constate că este proprietara terenului înscris în cartea funciară nr. x Brașov, vechea carte funciară nr. x Brașov, sub numărul topografic x, în suprafață de 5.000 mp, ca efect al contractului de vânzare de acțiuni nr. x/18.11.1993, al contractului de schimb de acțiuni contra certificate de proprietate nr. x/17.12.1993, precum și al certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x, nr. x/16.08.1993, să constate că dreptul de administrare operativă constituit în favoarea Uzinei B. București, a cărei succesoare în drepturi și obligații este pârâta S.C. B. S.A., nu mai subzistă și să dispună radierea lui din evidențele de carte funciară, să dispună înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară a dreptului său de proprietate asupra imobilului cu destinația de teren mai sus identificat, să constate că pe acest teren sunt edificate următoarele construcții: corp administrativ, post trafo, atelier, cabina portarului, magazie, atelier și atelier, că acestea au făcut obiectul material al actelor translative de proprietate anterior arătate, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de chemare în judecată a fost fundamentată în drept pe dispozițiile Legii nr. 15/1990, ale H.G.R. nr. 831/1990, ale Legilor nr. 268/2001 și nr. 7/1996, precum și pe prevederile art. 555, art. 557, art. 559 alin. (1) și alin. (2) din C. civ., pe dispozițiile art. 1336 din C. civ. de la 1864 și pe cele ale art. 17, art. 19, art. 34 și art. 45 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că este terț față de certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe care reclamanta l-a indicat drept titlul de proprietate asupra suprafeței de teren din litigiu, astfel că nu poate fi chemată în judecată pentru reglementarea raportului juridic rezultat din acesta.

Prin sentința civilă nr. 11122/3.12.2019, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a declinat în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă competența materială de soluționare a cauzei.

Prin încheierea din 05.10.2022 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S, reținându-se că, raportat la petitele cererii de chemare în judecată și înscrisurile pe care se întemeiază reclamanta în susținerea cererii, pârâta figurează ca vânzătoare în contractele menționate de reclamantă în petitul 1 al acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 263/S din 19.10.2022 a fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată, și, în consecință, s-a constatat existența dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului înscris în cartea funciară nr. x Brașov, sub numărul topografic x, în suprafață de 5.000 mp., precum și faptul că a încetat dreptul de administrare operativă instituit în favoarea Uzinei B., actuala S.C. B. S.A., dispunându-se radierea acestui drept din cartea funciară, radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului înscris în cartea funciară nr. x Brașov și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului menționat, precum și asupra construcțiilor edificate pe acest teren, conform rapoartelor de expertiză tehnică judiciară nr. x/6.02.2021, întocmit de expertul tehnic judiciar C. și nr. x/20.04.2022, întocmit de expertul tehnic judiciar D., respingându-se cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva încheierii și a sentinței arătate a declarat apel pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S.

Prin decizia civilă nr. 620/Ap din 05 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Brașov – secția civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. București împotriva încheierii din data de 05.10.2022 și a sentinței civile nr. 263/S din 19.10.2022 pronunțate de Tribunalul Brașov și a respins cererea intimatei-reclamante de obligare a apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală.

În susținerea recursului, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că în mod nelegal ambele instanțe au respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În continuare, recurenta a prezentat înscrisurile în baza cărora S.C. A. S.A. și S.C. B. S.A. au fost privatizate, arătând că obiectul contractelor de vânzare cumpărare nu l-au constituit terenurile aflate în patrimoniul societăților privatizate, ci acțiunile pe care recurenta le deținea la aceste societăți, în numele Statului.

Ca urmare, neavând niciun drept în legătură cu terenul în cauză, recurenta susține că nu poate avea calitate în ceea ce privește solicitarea intimatei-reclamante potrivit capetelor 1 și 3-5 de cerere.

Recurenta-pârâtă a mai învederat prevederile art. 5 lit. d) din O.U.G. nr. 23/2004, referitoare la atribuțiile sale în legătură cu vânzarea acțiunilor/părților sociale deținute de stat la societățile comerciale aflate în patrimoniul său, arătând că orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se nasc în legătură cu bunurile aflate în patrimoniul societăților îl vizează exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.

În concluzie, a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, aceasta aparținând celor care pretind un drept real asupra terenului cu privire la care s-a solicitat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la 31.05.2023, sub nr. x/2019.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 10 iunie 2019, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 9 octombrie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 18 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea acestora, astfel încât motivele invocate să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege este sancționată cu nulitatea recursului.

În speță, se constată că recursul, deși întemeiat formal pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrate în textul de lege invocat.

Astfel, se constată că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă reia motivele invocate în fața curții de apel, fără a arăta critici concrete de nelegalitate cu privire la decizia prin care a fost soluționată cererea de apel formulată, prin care să se indice explicit care sunt normele de drept material pe care instanța de apel le-a încălcat sau le-a aplicat greșit cu prilejul soluționării apelului și în ce a constat încălcarea acelor norme de către instanța de prim control judiciar.

Or, Înalta Curte subliniază faptul că duplicarea apelului sub forma recursului nu constituie o motivare, în sensul legii, întrucât motivele trebuie să privească raționamentul juridic care a stat la baza soluționării apelului, nefiind suficientă copierea motivelor invocate în apel.

Aceasta pentru că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în absența unor critici punctuale aduse deciziei din apel, nu se poate susține că suntem în prezența unei motivări a căii de atac a recursului.

Ca atare, constatând că recurenta nu arată care sunt acele norme de drept material care ar fi fost interpretate sau aplicate greșit de instanța de apel cu prilejul soluționării căii de atac, Înalta Curte apreciază că prezentarea din cererea de recurs nu răspunde exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8, astfel că devine incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în baza art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 620/Ap din 05 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov–Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2024.