ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile de chemare în judecată conexate, înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta A S.R.L. a solicitat instanței să oblige pârâta B S.R.L. la plata sumei de 979.484,40 lei, reprezentând debit din factura nr. 48/16.10.2020, cu penalități de 0,1% pe zi de întârziere, de la scadență până la data plății efective, în executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 769/07.08.2020, cu actul adițional nr. 1/09.10.2020, având ca obiect achiziționarea de grâu, precum și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 700/27.08.2020, având ca obiect achiziționarea de floarea soarelui.

Prin cererea reconvențională, pârâta B S.R.L. a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 700/27.08.2020, având ca obiect achiziționarea de floarea soarelui, cu obligația reclamantei A S.R.L. de a plăti suma de 1.043.680 lei cu titlu de daune-interese calculate conform clauzei de la pct. 8.1 din contract, și rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 700/27.08.2020, având ca obiect achiziționarea de porumb, doar cu privire la cantitatea de 270,80 tone porumb, cu obligația reclamantei A S.R.L. de a plăti suma de 135.042,54 lei cu titlu de daune-interese calculate conform clauzei de la pct. 8.1 din contract, precum și compensarea datoriilor reciproce dintre părți până la concurența sumei de 979.484,40 lei.

Prin sentința civilă nr. 242/A din 29 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/30/2021, Tribunalul Timiș a dispus următoarele:

A admis cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B S.R.L.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 979.484,40 lei reprezentând debit din factura nr. 48/16.10.2020, cu penalități de 0,1% pe zi de întârziere, de la scadență până la data plății efective.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare act juridic, conexată, formulată de reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B S.R.L.

A admis în parte cererea reconvențională având ca obiect rezoluțiune act juridic și pretenții, formulată de către pârâta B S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta A S.R.L.

A rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare nr. 700/27.08.2020, având ca obiect achiziționarea unei cantități estimate de 500 tone porumb (producție 2020) doar cu privire la cantitatea de 270,80 tone porumb.

A rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare nr. 700/27.08.2020, având ca obiect achiziționarea unei cantități estimate de 1.000 tone floarea soarelui (producție 2020).

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 309.668,54 lei, din care suma de 65.988,54 lei reprezentând echivalentul în lei a 50 euro/tonă porumb nelivrată și suma de 243.680 lei reprezentând echivalentul în lei a 50 euro/tonă floarea soarelui nelivrată.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională cu privire la suma de 869.054 lei reprezentând daune-interese.

A compensat obligațiile de plată reciproce între părți în ceea ce privește suma de 979.484,40 lei datorată de pârâtă și suma de 309.668,54 lei datorată de reclamantă, astfel că, după compensare, rămâne pârâtei să plătească reclamantei suma de 669.815,86 lei.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.952,43 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată în sumă de 12.250 lei.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 30.755,25 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

A respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată în sumă de 9.443,68 lei. A compensat obligațiile de plată reciproce între părți în ceea ce privește cheltuielile de judecată, astfel că, după compensare, rămâne reclamantei să plătească pârâtei suma de 9.802,82 lei.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel ambele părți.

Prin decizia nr. 484/A din 16 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile declarate de A S.R.L. și B S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B S.R.L.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta susține că în ceea ce privește modul de soluționare a cererii reconvenționale formulate de aceasta sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., întrucât ambele instanțe au soluționat-o cu încălcarea principiului disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ., iar decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază respingerea cererii reconvenționale.

Recurenta arată că greșeala primei instanțe cu privire la contractul de vânzare-cumpărare de porumb nr. 700/27.08.2020, este aceea că a încălcat principiul disponibilității părților, în condițiile în care prin întâmpinarea față de cererea reconvențională, intimata-reclamantă a solicitat admiterea în parte a acesteia, astfel încât instanța trebuia să dispună obligarea A S.R.L. la plata sumei de 135.042,54 lei, și nu doar a sumei de 65.988,54 lei, aferent contractului de porumb. Totodată, recurenta susține că din cuprinsul deciziei curții de apel lipsește motivarea cu privire la aceste critici.

De asemenea, recurenta arată că motivarea lipsește și cu privire la restul criticilor pe care le-a formulat față de soluția primei instanțe, care deși a admis cererea acesteia de rezoluțiune a ambelor contracte, a admis doar în parte pretențiile bănești, interpretând greșit prevederile art. 1516 C. civ., considerând că despăgubirile nu se justifică, în contextul desființării contractelor. Prin urmare, arată recurenta, deși instanța de apel nu a motivat decizia recurată, a afirmat că nu se impune admiterea acestui capăt de cerere, argumentând că societatea recurentă nu ar fi dovedit că diferența achitată în plus s-a făcut în contul cantităților de cereale nelivrate de către pârâtă. Or, susține autoarea recursului, un asemenea argument poate face obiectul criticii în această cale de atac în contextul în care el este invocat din oficiu de către instanță fără a fi pus în discuția părților, ceea ce înfrânge principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.

În drept, recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs”.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autoarea căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei referitoare la încălcarea principiului disponibilității nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece în expunerea acestor critici aceasta face trimitere la situația de fapt și probele administrate în cauză, respectiv invocă contractul de vânzare-cumpărare de porumb nr. 700/27.08.2020 și face referire la înscrisurile din dosar. Or, instanța de recurs nu se poate pronunța aspra chestiunilor de netemeinicie, întrucât dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, stabilirea situației de fapt fiind atributul instanțelor devolutive.

Totodată, instanța supremă constată că susținerile recurentei privind încălcarea principiului contradictorialității și a principiului dreptului la apărare nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate, deoarece argumentele sunt invocate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce normele de drept procesual nu au fost corect aplicate.

Înalta Curte reține că nici susținerile recurentei-pârâte prin care arată că decizia instanței de apel nu este motivată, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. ci își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de curtea de apel.

Astfel, instanța supremă reține că, deși recurenta-pârâtă susține că decizia atacată este nemotivată, susținerile acesteia prin care arată că instanța de apel deși a admis cererea de rezoluțiune a ambelor contracte, a admis doar în parte pretențiile bănești, nu sunt veritabile critici de nelegalitate, deoarece pe de o parte, recurenta face trimitere la situația de fapt, iar pe de altă parte, nu arată în concret în ce constă lipsa motivării sub acest aspect, sens în care aceste critici nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține că susținerile recurentei referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispozițiile art. 1516 C. civ. sunt indicate în mod formal, în sensul că despăgubirile nu se justifică în contextul desființării contractelor, fără a se arăta în concret de ce norma materială nu a fost corect aplicată de către instanța de apel.

Nemulțumirile recurentei și susținerile legate de soluția pronunțată cu privirea la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 484/A din 16 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 484/A din 16 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2024.