ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 131/2025

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 decembrie 2020, reclamanta A S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR SATU MARE la alocarea bugetului necesar efectuării plății sumelor cuvenite reclamantei potrivit art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 236/2019, sume aferente contractelor: acordul cadrul nr. 1842/16.02.2018, modificat prin actul adițional nr. 12909/23.10.2018 și actul adițional nr. 8482/17.07.2019 și contractul subsecvent de servicii nr. 21/03.01.2019 încheiat în baza acordului cadru nr. 1842/16.02.2018, modificat prin actul adițional nr. 8482/17.07.2019 și contractul subsecvent de servicii nr. 22/06.01.2020, încheiat în baza acordului cadrul nr. 1842/16.02.2018 (pentru C.S.V.A. Apa); acordul cadru de servicii nr. 4301/10.04.2019 modificat prin actul adițional nr. 8481/17.07.2019 și contractul subsecvent de servicii nr. 4302/10.04.2019, încheiat în baza acordului cadru nr. 4301/10.04.2019, modificat prin actul adițional nr. 8484/17.07.2019 și contractul subsecvent de servicii nr. 38/06.01.2020, încheiat în baza acordului cadru nr. 4301/10.04.2019 (pentru C.S.V.A. Homorod).

Prin sentința civilă nr. 254/CA din 20 mai 2021, Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare – Secția Civilă.

Prin sentința civilă nr. 3711 din 19 noiembrie 2021, Judecătoria Satu Mare – Secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, a constat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei în vederea soluționării conflictului negativ de competență către Curtea de Apel Oradea.

Prin sentința civilă nr. 2/PI/CC/2022 din 11 ianuarie 2022, Curtea de Apel Oradea – Secția I Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.

Prin încheierea civilă nr. 164/CA din 7 aprilie 2022, pronunțată în dosar nr. x/83/2020*, Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la serviciul de registratură al instanței, în vederea repartizării aleatorii a cauzei la un complet specializat în materia Litigii cu profesioniștii.

Prin sentința civilă nr. 205 din 6 noiembrie 2023, pronunțată în dosar nr. x/83/2020**, Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, ca neîntemeiată.

A admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele să achite reclamantei suma de 85.000 lei pentru contractul încheiat pentru circumscripția Apa și suma de 85.000 lei pentru contractul încheiat pentru circumscripția Homorod, la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la scadență până la achitarea integrală, sumele sus menționate urmând să fie actualizate cu rata inflației. A obligat pârâtele la plata sumei de 1.490 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele.

Prin decizia nr. 76/2024-A din 21 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a Civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantele DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR SATU MARE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, fiind obligate, în solidar, apelantele să plătească intimatei A S.R.L. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR SATU MARE a declarat recurs, susținând că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. IV și V din Legea nr. 236/2019.

În raport de prevederile legale enunțate, recurenta-pârâtă apreciază că acest beneficiu al medicilor veterinari concesionari a fost recunoscut nu cu intenția de a gratifica cabinetele medicale veterinare, ci pentru renumerația prestațiilor medicilor veterinari, constând în activități sanitar-veterinare, altele decât cele efectuate până la apariția Legii nr. 236/2019.

Potrivit recurentei-pârâte, actul normativ vizat menționează la art. l pct. 2 alin. (7) că ,,Beneficiarii contractelor încheiate în vederea realizării activităților prevăzute la alin. (2), care se încadrează în prevederile alin. (6) și care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică și a sărbătorilor legale, primesc lunar pentru fiecare contract suma de 10.000 lei din bugetul Autorității, pentru transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării”.

Recurenta-pârâtă precizează că, în perioada 16.12.2019-31.08.2020, activitățile realizate de către intimata-reclamantă, în baza actului adițional nr. 10343/31.08.2020 la acordul cadru nr. 1842/16.02.2018 (pentru C.S.V.A. Apa) și a actului adițional nr. 10371/31.08.2020 la acordul cadru nr. 4301/10.04.2019 (pentru C.S.V.A. Homorod), au fost doar cele prevăzute în hotărârea nr. 1.156 din 23 decembrie 2013 pentru aprobarea acțiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, a acțiunilor prevăzute în Programul de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor, precum și a tarifelor aferente acestora, iar aceste activități au fost achitate.

Celelalte activități (asigurarea unui program zilnic de opt ore, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică și a sărbătorilor legale, transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării) au fost efectuate doar după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Recurenta-pârâtă solicită a se avea în vedere, în ceea ce privește contractele aflate în derulare că, în conformitate cu principiul simetriei actelor juridice, un contract se poate modifica pe parcursul derulării sale prin consensul ambelor părți contractante, dar cu respectarea limitelor impuse de legislație.

Odată cu alocarea bugetului necesar plății sumei prevăzute de Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative (31.08.2020), au fost încheiate: conform actului adițional nr. 10343/31.08.2020 la acordul cadru nr. 1842/16.02.2018 (pentru C.S.V.A. Apa) și actului adițional nr. 10371/31.08.2020 la acordul cadru nr. 4301/10.04.2019 (pentru C.S.V.A. Homorod).

Potrivit recurentei-pârâte, aceste acte adiționale conțin clauza care stipulează faptul că plata se va efectua în funcție de bugetul aprobat cu această destinație și după alocarea sumelor solicitate de către D.S.V.S.A. Satu Mare și alocate de către A.N.S.V.S.A.

Drept urmare, în urma încheierii actelor adiționale, reclamanta a beneficiat, începând cu data de 01.09.2023 (dată cu care a fost posibilă asigurarea plății până la finele anului), așa cum prevăd actele normative menționate, de suma de 10.000 lei lunar, conform actului adițional nr. 10343/31.08.2020 la acordul cadru nr. 1842/16.02.2018 (pentru C.S.V.A. Apa) și actului adițional nr. 10371/31.08.2020 la acordul cadru nr. 4301/10.04.2019 (pentru C.S.V.A. Homorod).

Menționează faptul că aceste acțiuni au fost respinse nu doar ca urmare a lipsei normelor de aplicare a Legii nr. 236/2019, ci și a faptului că reclamanta nu a făcut dovada efectuării acțiunilor prevăzute de Legea nr. 236/2019.

În drept, recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 11 iulie 2024, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, urmând a respinge recursul declarat în cauză, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Prin sentința civilă nr. 2/PI/CC/2022 din 11 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția I Civil, în regulator de competență, instanța a stabilit că, în speță, raporturile contractuale dintre părți se circumscriu noțiunii de contract administrativ, fiind incidente, raportat la data introducerii acțiunii, prevederile art. 53 alin. (1 ind. 1) din Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, litigiul dintre părți fiind unul care privește executarea unui contract administrativ, regimul juridic al căilor de atac pentru litigiile având acest obiect este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. 114/2020, aplicabilă în cauză prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată (30 decembrie 2020), conform art. 27 C. proc. civ.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică și cererilor privind executarea contractelor sus-menționate, categorie de litigii în care se include și cererea dedusă judecății.

Potrivit art. 53 alin. (1 ind. 1) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV pct. 32 din O.U.G. nr. 114/2020, „Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul”.

Conform art. 55 alin. (3 ind. 1) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV pct. 34 din O.U.G. 114/2020, hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alineatul (1 ind. 1) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

Având în vedere că prezentul litigiu se circumscrie celor reglementate de art. 53 alin. (1 ind. 1), raportat la art. 55 alin. (3 ind. 1) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. 114/2020, rezultă că sentința primei instanțe putea fi atacată numai cu apel.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3 ind. 1) și art. 53 alin. (1 ind. 1) din Legea nr. 101/2016.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă A S.R.L. și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 5.772,37 lei către intimata-reclamantă A S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă A S.R.L.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 76/2024-A din 21 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a Civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR la plata sumei de 5.772,37 lei către intimata-reclamantă A S.R.L., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2025.