ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1258/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoria Satu Mare, secția Civilă, la data de 28.07.2020, cu nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Animalelor și Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Animalelor să dispună obligarea pârâtei de ordin I la alocarea bugetului necesar efectuării plății sumelor cuvenite reclamantei potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, sume aferente Contractului subsecvent de servicii nr. x/06.01.2020 la Acordul cadru nr. x/16.02.2018; să dispună obligarea pârâtei de ordin II la plata în beneficiul reclamantei a drepturilor bănești, în sumă de 10.000 RON lunar, pentru fiecare dintre cele două Contracte menționate la petitul nr. 1; cu cheltuieli de judecată, în caz de opoziție din partea pârâtelor, potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 3207 din data de 29.10.2020, Judecătoria Satu Mare, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoria Satu Mare, secția Civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Satu Mare, secția Civilă a reținut că izvorul juridic al dreptului material care face obiectul acțiunii este legea, art. IV din Legea nr. 236/2019, existența contractului de prestării servicii pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004, fiind doar o condiție imperativă pentru a beneficia de dreptul prevăzut în mod expres de lege. În susținerea acestui argument sunt și prevederile Contractului subsecvent de servicii nr. x din data de 06.01.2020 unde la art. 5 Prețul contractului se stabilește valoarea contractului în sine și modul în care această valoare se fundamentează în funcție de acțiunile desfășurate conform Anexei 1 la contract, or, suma solicitată de către reclamantă nu se fundamentează pe serviciile prestate conform contractului și ci pe dreptul reglementat expres de lege.

Totodată, în privința instanței competente, a reținut că, raportat la calitatea pârâtei de ordin întâi, care este autoritate publică centrală, competența materială de soluționare a prezentei cauze, conform art. 10 alin. (1) din L 554/2004, aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar în privința competenței teritoriale, raportat la faptul că reclamanta este persoană juridică de drept privat cu sediul în loc. Bârsău de Sus, jud. Satu Mare, conform alin. (3) din același articol de lege, competența aparține în mod exclusiv instanței de la domiciliul acesteia, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Prin sentința nr. 6/CA/2021- PI din 21 ianuarie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Satu Mare, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Oradea a reținut că instanța de drept comun este Judecătoria Satu Mare, dintr-o dublă perspectivă, atât în ceea ce privește primul petit al cererii deduse judecății - obligația de a face - litigii date de legiuitor în competența judecătoriei, în acord cu dispozițiile art. 94, pct. l, lit. h), C. proc. civ.), cât) și din) punct de vedere al criteriului valoric, apreciat de către reclamantă prin înscrisul depus la data de 28.07.2020, la suma de 140.000 RON, fiind astfel incidente dispozițiile art. 94, pct. l, lit. k), C. proc. civ.), sumă pretinsă ca fiind exigibilă până la data sesizării instanței.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, având în vedere următoarele considerente:

Între reclamantă S.C. A. S.R.L., în calitate de prestator, pe de o parte, și pârâta de ordin 2 Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare, în calitate de achizitor, pe de altă parte, s-a încheiat Acordul cadru nr. 1844/16.02.2018, iar în baza acestuia părțile au încheiat Contractele subsecvente de servicii nr. x/03.01.2019 și nr. y/06.01.2020, prin care au fost stabilite, în concret, obligațiile părților și durata contractului.

Obiectul contractului, potrivit art. 4 din Contractele subsecvente, îl reprezintă "Servicii de supraveghere, prevenire și control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor" pe teritoriul circumscripției sanitar-veterinare de asistență (C.S.V.A.) Bârsău.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. prin acțiunea cu care a sesizat instanța a solicitat:

Înalta Curte, arată că obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de dispozițiile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.

Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competența revenind instanțelor civile.

Înalta Curte constată că, obiect al contestării, în acțiunea de față, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată, executarea contractelor încheiate între părți, în concret, executarea obligației de plată a sumei de 10.000 RON lunar pentru fiecare dintre cele două contracte semnate între părți.

Nicăieri în cuprinsul acțiunii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ nu se face referire la anularea unui act administriv sau la un refuz de rezolvarea a unei cereri sau la vreo vătămare adusă reclamantei printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

În acest context, Înalta Curte reținând și dispozițiile:

Art. 8 alin. (2) texa a II-a din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora: "Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun;

Art. IV din Legea nr. 236/2019 conform căruia: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

În acord și cu dispozițiile art. 94 pct. l lit. h) C. proc. civ., raportate la primul petit al cererii deduse judecății - obligație de a face și dispozițiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., raportate la criteriului valoric, apreciat de către reclamantă prin înscrisul depus la data de 28.07.2020, la suma de 140.000 RON, sumă pretinsă ca fiind exigibilă până la data sesizării instanței,

Constată că instanța competentă material să soluționeze cauza revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Satu Mare, secția civilă.

PENTRU ACESTE

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.