ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 130/2025

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. 216 din 18 iulie 2013, reclamanta A S.A. a solicitat obligarea pârâtei B SAS la plata sumei de 2.673.378,156 lei, reprezentând: 773.697 lei, avans plătit pârâtei de către reclamantă, plus dobânzi legale de 41.954,51 lei; 1.238.484,43 lei, penalități de întârziere; 619.242,21 lei, profitul nerealizat de reclamantă ca urmare a imposibilității de a executa contractul.

Prin sentința arbitrală nr. 73 din 25 septembrie 2017, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2013, a admis acțiunea formulată de reclamanta A S.A., societate în faliment, prin lichidator judiciar C S.P.R.L., împotriva pârâtei B SAS; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.673.378,156 lei, reprezentând: 773.697 lei, avans plătit pârâtei de către reclamantă, plus dobânzi legale de 41.954,51 lei; 1.238.484,43 lei, penalități de întârziere; 619.242,21 lei, profitul nerealizat de reclamantă ca urmare a imposibilității de a executa contractul; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 87.183,89 lei, reprezentând cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acțiune în anulare petenta B SAS, solicitând anularea sentinței arbitrale în temeiul art. 608 alin. (1) literele f), g) și h) C. proc. civ., rejudecarea cauzei în fond de către Curtea de Apel, cu consecința respingerii în integralitate a cererii de arbitrare promovată de societatea A S.A., în temeiul art. 613 alin. (3) litera b) C. proc. civ. și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 41F din 10 mai 2018, Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă a respins excepția inadmisibilității; a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta B SAS împotriva sentinței arbitrale nr. 73 din 25 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2013; a anulat hotărârea arbitrală și a fixat termen pentru soluționarea în fond a cauzei.

La termenul de judecată din 5 februarie 2021, a fost respinsă excepția de perimare, ca neîntemeiată, iar judecata cauzei a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere lipsa părților și împrejurarea că niciuna dintre acestea nu au solicitat judecarea în lipsă.

Prin sentința civilă nr. 48F/2022 din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă, s-a constatat perimată soluționarea cererii formulate de reclamanta A S.A., prin lichidator S.C.P. C S.P.R.L., împotriva pârâtei B SAS, prin lichidator judiciar D.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A S.A., prin lichidator judiciar C S.P.R.L., a declarat recurs la 23.05.2022, motivele recursului fiind depuse la 30.08.2022.

În susținerea căii de atac, recurenta arată că instanța de judecata a ignorat faptul că la termenele de judecată indicate ca fiind stabilite în vederea judecării fondului cauzei și, respectiv judecării excepției perimării, a înregistrat la dosarul cauzei cereri de probatorii care nu au fost soluționate.

Astfel, pentru termenul din 26 noiembrie 2020, a solicitat instanței amânarea cauzei în vederea comunicării documentelor depuse la dosar de către partea adversă și, de asemenea, pentru a se discuta probatoriul pe care l-a propus la cererea introductivă.

Recurenta susține că instanța de judecată nu s-a pronunțat pe cererea privind administrarea probatoriului, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 4 februarie 2021, iar la termenul din data de 5 februarie 2022 s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de perimare și suspendării pentru lipsa părților, în contextul în care termenul din 5 februarie 2022 era doar un termen de amânare de pronunțare și nu un termen de dezbatere a cererilor părților.

Mai arată recurenta că, la termenul următor stabilit de către instanța pentru dezbaterea excepției perimării, din 19 mai 2022, Curtea a ignorat să indice faptul că a depus la dosarul cauzei note de ședință privind concluziile relative la excepția perimării și, respectiv, poziția sa procesuală, cu menținerea cererilor de probatorii.

Or, față de această situație, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, având în vedere că instanța a încălcat normele procedurale relative la luarea la cunoștință a înscrisurilor depuse de către părți în dosar și, respectiv, ignorarea pozițiilor procesuale expres prezentate de această parte pentru fiecare dintre termenele de judecată.

De asemenea, apreciază că hotărârea este nelegală și sub aspectul că efectele perimării ar trebui să se extindă asupra tuturor actelor realizate de instanță, în acord cu prevederile art. 422 C. proc. civ., nu doar cu privire la unele dintre acestea.

Astfel, în ceea ce privește acțiunea în anulare formulată de partea adversă, perimarea ar trebui să afecteze și actele de procedură privitoare la această cerere, pronunțate de aceeași instanță în dosar.

Recursul nu a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În cauză s-a fixat termen pentru întocmirea raportului privind admisibilitatea recursului, însă recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a traduce cererea de recurs în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare către intimată, această obligație fiind comunicată la 29.11.2022, astfel cum reiese din dovada aflată la fila (...) din dosar.

Prin încheierea din 1 martie 2023, completul de filtru a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

La 19 mai 2023, recurenta a depus la dosar cerere de repunere a cauzei pe rol, atașând dovada traducerii legalizate a cererii de recurs.

Prin încheierea din 20 septembrie 2023, completul de filtru a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea parcurgerii procedurii de filtrare a recursului.

Prin adresa emisă la 28 septembrie 2023 și comunicată la 5 octombrie 2023 conform dovezii aflate la fila 53, s-a emis adresă către recurentă în vederea traducerii adresei de comunicare a recursului, iar la 19 octombrie 2023, s-a revenit cu aceeași adresă, conform dovezii de la fila 56.

Prin încheierea din 7 februarie 2024, pronunțată în complet de filtru, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la 22 ianuarie 2025.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ,,(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță”.

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 7 februarie 2024.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 7 februarie 2024, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, față de data de 22 ianuarie 2025.

În raport de aceste considerente, urmează să se constate perimat recursul declarat în cauză, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.A., prin lichidator judiciar C S.P.R.L., împotriva sentinței civile nr. 48F/2022 din 19 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2025.