ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 436/2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săliște, la 7 septembrie 2023, sub nr. x/294/2023, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta la 22 mai 2001, la Primăria C, din culpă comună; în subsidiar, pentru situația în care se vor îndeplini condițiile legale pentru acordul părților, să se dispună desfacerea căsătoriei prin acordul părților; să se dispună ca fiica părților, minora D născută la data de (...) - să aibă domiciliul la mama sa; să se dispună o custodie comună pentru fiica minoră D; să se dispună obligarea subsemnatului reclamant A la plata unei pensii de întreținere raportată la veniturile realizate.

2.1. Prin sentința civilă nr. 106/2024 din 8 mai 2024, Judecătoria Săliște a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că art. 915 C. proc. civ. stabilește o competență teritorială exclusivă, definită de art. 129 alin. (2) pct. 3 din același cod ca fiind competența unei instanțe de același grad pe care părțile nu o pot înlătura, necompetența fiind, în acest caz, de ordine publică.

A constatat că, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, rezultă că ambii soți locuiesc, în prezent, în străinătate, respectiv în Spania, nici unul dintre aceștia nemaiavând locuința în România.

Cum părțile nu au convenit expres în ceea ce privește instanța la care să introducă cererea de divorț, instanța a apreciat că Judecătoriei Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cauza.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 10833 din 11 noiembrie 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săliște. A constatat conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a trimis dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că art. 130 C. proc. civ. limitează momentul până la care necompetența teritorială, fie și de ordine publică, poate fi invocată. Astfel, atunci când necompetența este de ordine privată, invocarea excepției se poate face doar de pârât și doar prin întâmpinare, iar atunci când necompetența teritorială este de ordine publică, excepția poate fi invocată atât de părți, cât și de instanță, dar, cu respectarea termenului limită reprezentat de primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Din analiza dosarului a constatat că, la primul termen de judecată în fața Judecătoriei Săliște, din 5 decembrie 2023, această instanță a încuviințat cererea de amânare formulată de către pârâtă în vederea împăcării soților. Ulterior, la al doilea termen de judecată din 5 martie 2024, instanța a amânat din nou judecata cauzei, încuviințând cererea de amânare formulată de reclamant. La al treilea termen de judecată, din 23 aprilie 2024, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Săliște.

Drept urmare, reținând și incidența dezlegărilor obligatorii date prin decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înaltă Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, a apreciat că instanța inițial învestită a invocat excepția de necompetență teritorială cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ulterior primului termen de judecată la care părțile erau legal citate și puteau pune concluzii, fiind astfel consolidată competența acesteia.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Săliște și Judecătoria Sectorului 5 București.

Se constată că cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, instanța învestită prin declinare reținând că Judecătoria Săliște nu mai putea invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială exclusivă, la cel de-al treilea termen acordat în cauză.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Săliște s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ.

Judecătoria Săliște, la primul termen de judecată, respectiv la 5 decembrie 2023 (fila 33), a invocat excepția necompetenței teritoriale și a prorogat soluționarea acesteia, având în vedere că a încuviințat cererea de amânare formulată de către pârâtă în vederea împăcării soților.

De asemenea, prorogarea soluționării excepției s-a realizat și la termenul de judecată din 5 martie 2024, termen la care instanța a amânat din nou judecata cauzei, încuviințând cererea de amânare formulată de reclamant.

La al treilea termen de judecată, din 23 aprilie 2024, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Săliște.

Trebuie menționat că dispozițiile art. 131 C. proc. civ. impun obligația invocării excepției necompetenței teritoriale, la primul termen de judecată, nu și soluționarea acesteia, în ipoteza în care apar alte incidente procedurale, care determină prorogarea soluționării acesteia.

Drept urmare, Înalta Curte constată că Judecătoria Săliște a invocat excepția necompetenței teritoriale în termenul impus de dispozițiile legale mai sus menționate.

Pe de altă parte, în ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect divorț, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) și (2) C. proc. civ.”(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București”.

Acest text de lege stabilește atât competența materială în soluționarea acțiunii de desfacere a căsătoriei, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât și competența teritorială în soluționarea acesteia.

În ceea ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative și de strictă interpretare și instituie o competență exclusivă, de la care părțile nu pot deroga.

Faptul că textul de lege are în vedere mai multe situații, nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competență alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de legiuitor în cuprinsul dispoziției legale.

În mod prioritar, este stabilită competența de soluționare a cererii de divorț în favoarea instanței în circumscripția căreia se află, în țară, cea din urmă locuință comună a soților, însă această competență operează numai dacă cei doi soți au avut locuință comună și cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. În cauză, locuința comună a părților a fost în Spania, prin urmare această teză nu este aplicabilă.

Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situația în care soții nu au avut locuință comună în România sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună. În acest caz, competentă este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul. Dacă pârâtul nu are locuința în țară, competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul - situație care se regăsește în speța pendinte.

În scopul determinării instanței competente să soluționeze cererea de divorț, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere aspectele susținute de părți și probatoriul administrat de instanțele aflate în conflict, în vederea stabilirii competenței, din care reiese că părțile au avut locuința comună în Spania, iar, în prezent, pârâta locuiește în străinătate, reclamantul având domiciliul în România.

Din cererea inițială și din actul de identitate al reclamantului rezultă că acesta locuiește în oraș Miercurea Sibiului, oraș aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Săliște, iar din susținerile acestuia reiese că a locuit o perioadă în Spania, alături de soție și de fiica minoră, însă s-a întors definitiv în țară.

Drept urmare, competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Săliște, ca instanță în circumscripția căreia domiciliază reclamantul.

Prin urmare, pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săliște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săliște.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2025.