ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 989/2025

Ședința publică din data de 6 mai 2025

ÎNALTA CURTE, deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/2024 din 14 august 2024, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună: desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, căsătorie încheiată la data de 26.08.2023, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de C., exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, stabilirea locuinței minorei la reclamanta în sat Vâlcele, comuna Corbasca, obligarea la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul net realizat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1), art. 383 alin. (3) C. civ. art. 915 alin. (1), art. 934 alin. (2) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 720/2025 din 10 februarie 2025, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența în cauză a art. 915 C. proc. civ.. A explicitat că, în materie de divorț, competența teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispozițiile imperative ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

Deopotrivă, competența se determină în raport de momentul în care instanța este sesizată.

În condițiile în care niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

Cum pârâtul are domiciliul în județul Vrancea, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, județul Vrancea.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Focșani, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3612 din 20 martie 2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. A constatat conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a trimis dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., iar din analiza dosarului a constatat că până la separarea în fapt părțile au locuit împreună într-un apartament închiriat din orașul Bacău, iar în prezent reclamanta are domiciliul și locuiește efectiv în județul Bacău, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Bacău, ceea ce atrage competența instanței respective.

În opinia Judecătoriei Focșani, pentru atragerea competenței Judecătoriei Bacău, nu este necesar ca reclamanta să mai locuiască la ultima locuință comună, adică în acel apartament închiriat din orașul Bacău, legea neimpunând o asemenea condiție, fiind suficient ca unul dintre soți să mai locuiască în acea circumscripție. În speță, reclamanta locuiește într-o localitate care se află tot în circumscripția Judecătoriei Bacău.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, aplicând aceeași normă, dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă în teze diferite.

În ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect divorț, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.(2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București".

Acest text de lege stabilește atât competența materială în soluționarea acțiunii de desfacere a căsătoriei, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât și competența teritorială în soluționarea acesteia.

În ceea ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative și de strictă interpretare și instituie o competență exclusivă, de la care părțile nu pot deroga.

În mod prioritar, este stabilită competența de soluționare a cererii de divorț în favoarea instanței în circumscripția căreia se află, în țară, cea din urmă locuință comună a soților, iar această competență se menține și dacă soții nu mai locuiesc împreună în respectiva locuință, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună.

Prin urmare, nu este necesar în speță ca reclamanta să locuiască în concret în ultima locuință comună a soților la data sesizării instanței, cum greșit s-a reținut de către Judecătoria Bacău, ci ca cel puțin unul dintre soți - în speță reclamanta - să locuiască în continuare în circumscripția teritorială a judecătoriei de la locul ultimei locuințe.

Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situația în care soții nu au avut locuință comună în România sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună. În acest caz, competentă este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

În cauză, din actele și lucrările dosarului rezultă că, în prezent, reclamanta are domiciliul și locuiește efectiv în județul Bacău, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Bacău, unde s-a aflat cea din urmă locuință comună.

Drept urmare, devin aplicabile în cauză dispozițiile art. 915 alin. (1) prima teză, și anume devine competentă să soluționeze prezenta cauză Judecătoria Bacău, ca instanță în circumscripția căreia domiciliază reclamanta.

Prin urmare, pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2025.