ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2139/2025

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, secția civilă la 25 martie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instantei ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtului, precum și revenirea, de către reclamantă, la numele avut anterior căsătoriei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 lit. b), art. 379, art. 383 pct. 3 C. civ. și art. 914-934 C. proc. civ.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

În ședința publică din data de 27 mai 2025, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Vălenii de Munte.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința nr. 749 din 27 mai 2025, Judecătoria Vălenii de Munte, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

A reținut instanța incidența prevederilor art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ., dat fiind că, din coroborarea susținerilor reclamantei cu înscrisurile aflate la fila x, ambele părți au locuința efectivă în străinătate.

Drept urmare, în lipsa acordului expres al părților dat în condițiile art. 915 alin. (2) teza întâi C. proc. civ., a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5.

2.2. Prin sentința nr. 8909 din 3 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părțile și-au stabilit reședința obișnuită în Italia, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, însă, potrivit acordului părților din prezenta cauză, exprimat expres, acestea au convenit ca cererea de divorț să fie judecată de către Judecătoria Vălenii de Munte.

Raportându-se la Decizia nr. 20/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța a reținut că acordul exprimat de părți respectă condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenția acestora cu privire la alegerea instanței care ar urma să soluționeze acțiunea de divorț, fiind formulat în scris și expres, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul declinat.

Pe cale de consecință, a reținut că revine Judecătoriei Vălenii de Munte competența de soluționare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, pentru considerentele expuse în continuare:

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a cerinței vizând exprimarea, în mod expres, a acordului părților în ceea ce privește alegerea judecătoriei care să soluționeze cererea de divorț pentru ipoteza în care nici reclamantul și nici pârâtul nu au domiciliul în România, dat fiind că ambele părți au reședința în străinătate, astfel cum rezultă din actele dosarului.

În speță, se constată că, potrivit înscrisului existent la dosarul instanței sesizate inițial, atât reclamanta, cât și pârâtul au reședința în Italia, Viale F.lli Rosselli nr. 50/A, int. 27, 59021, Vaiano (PO), împrejurare necontestată, de altfel, în proces.

Astfel fiind, în cauză devin incidente prevederile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București."

Reiese, așadar, că manifestarea voinței trebuie să fie una neechivocă, clară și exteriorizată.

Aceasta este și situația în litigiul pendinte, având în vedere că părțile și-au exprimat, fiecare, acordul în vederea soluționării pricinii de către Judecătoria Vălenii de Munte, potrivit legii.

Astfel, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "acord divorț", din 26 februarie 2024 (aflat la dosarul instanței inițial sesizate), reclamanta a menționat că își exprimă acordul ca "Judecătoria Vălenii de Munte să fie instanța care să dispună desfacerea căsătoriei".

De asemenea, prin "declarația" din aceeași dată, 26 februarie 2024, pârâtul, arătând că are reședința în com. Vaiano, Italia, a indicat, similar reclamantei, că își exprimă acordul ca "Judecătoria Vălenii de Munte să fie instanța care să dispună desfacerea căsătoriei".

Prin urmare, părțile și-au exprimat voința, în sensul desemnării instanței competente a soluționa acțiunea de divorț, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.