ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele la data de 20.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 25.01.2009; exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorii C. și D.; stabilirea locuinței minorilor la mamă; obligarea pârâtului la plata unei contribuții de întreținere în favoarea minorilor; revenirea reclamantei la numele purtat anterior, respectiv acela de E..

Prin sentința civilă nr. 131 din data de 08.02.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Pătârlagele a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

2.1. Judecătoria Piatra-Neamț, prin sentința nr. 2945/11.09.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 914 C. proc. civ., cererea de divorț este de competența Judecătoriei Bistrița, în circumscripția căreia locuia pârâtul la momentul introducerii cererii de divorț (astfel cum rezultă din convorbirea telefonică avută cu acesta), având în vedere că ultima locuință comună a părților a fost în Sf. Gheorghe și că niciuna dintre acestea nu mai locuiește în circumscripția Judecătoriei Sf. Gheorghe.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Bistrița, prin încheierea nr. 1004 pronunțată la data de 13 mai 2025 în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța învestită prin declinare a reținut că devin aplicabile dispozițiile cuprinse în teza a doua a art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competentă fiind judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, respectiv B., sat Tazlău, str. x, jud. Neamț, respectiv Judecătoria Piatra-Neamț.

În acest sens, a reținut că pârâtului i s-au comunicat actele de procedură la adresa din cartea de identitate, având în vedere și cererea adresată instanței de acesta prin care solicită ca toate actele de procedură să îi fie comunicate în sat Tazlău, str. x, jud. Neamț, la tatăl său; împrejurarea că acesta a avut diverse locuri de muncă în mai multe localități (Bistrița, Pitești, București) nu este de natură a schimba caracterul stabil al domiciliului din Neamț.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., fiind pronunțate hotărâri de declinare reciprocă a competenței între Judecătoria Piatra-Neamț și Judecătoria Bistrița.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de divorț, astfel că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

O explicație a noțiunii de "ultima locuință comună" se regăsește în procedura divorțului pe cale notarială reglementată de Regulamentul de aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale, aprobat prin Ordinul nr. 2333/C/2013, potrivit căruia prin "ultima locuință comună" se înțelege ultima locuință în care au conviețuit soții. Dovada ultimei locuințe se face, după caz, cu actele de identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declarația autentică pe proprie răspundere a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora.

În speță, din extrasele DEPABD atașate la dosarul cauzei a reieșit faptul că ultima locuință comună a soților a fost în com. Tazlău, județul Neamț, reclamanta având acest domiciliu activ în perioada 29.01.2009 - 16.11.2022; pârâtul locuiește în prezent în aceeași localitate, având domiciliul activ din anul 1982, potrivit referatului întocmit ca urmare a verificărilor efectuate în baza de date privind evidența populației. Totodată, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că pârâtului i s-au comunicat actele de procedură la adresa din în jud. Neamț, iar persoane majore din familia sa au semnat dovezile de înmânare. De asemenea, pârâtul a formulat o cerere adresată instanței de acesta prin care solicită ca toate actele de procedură să îi fie comunicate în sat Tazlău, str. x, jud. Neamț, la tatăl său .

Drept urmare, având în vedere că, în speță, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe, rezultă că instanța competentă să soluționeze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soți.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ.:

"Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.", aceste prevederi legale constituind o consacrare expresă a faptului că, pentru stabilirea competenței teritoriale, ceea ce prezintă importanță este domiciliul pe care părțile îl au la momentul sesizării instanței, fiind lipsită de relevanță din această perspectivă schimbarea domiciliilor părților după momentul înregistrării cererii introductive; faptul că pârâtul pleacă la muncă în diverse locații din țară, astfel cum ar rezulta din susținerile acestuia, nu echivalează cu stabilirea locuinței în acele localități (Bistrița, Pitești, București).

Or, câtă vreme la data introducerii cererii pe rolul instanței, pârâtul avea locuința în în com. Tazlău, județul Neamț, unde a fost și ultimul domiciliu comun al soților, comună aflată în circumscripția Judecătoriei Piatra-Neamț, ținând cont de prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., această din urmă instanță este competentă să soluționeze cererea de desfacere a căsătoriei, astfel cum a fost dedusă judecății.

In consecință, Înalta Curte reține că Judecătoria Piatra-Neamț este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.