ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 397/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/299/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 1674 A din 18 decembrie 2023 și împotriva încheierii de ședință din 14 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/299/2021/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și în dispozitivul deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, în dosarul nr. x/299/2021, în sensul că se va menționa corect „Constată nul recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 1674 A din 18 decembrie 2023 și împotriva încheierii de ședință din 6 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie” în loc de ,,Constată nul recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 1674 A din 18 decembrie 2023 și împotriva încheierii de ședință din 14 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie”.

În data de 13 decembrie 2024, petentul A a formulat cerere de completare a considerentelor și dispozitivului deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă, privind „admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate invocate”.

În motivarea cererii, petentul a invocat dispozițiile art. 444 C. proc. civ. și art. 97 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, precum și jurisprudența CEDO (Cauza Dumitru c. României, Cauza, Albina c. României) și a învederat că la data de 13 decembrie 2024 a formulat recurs, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Arată petentul că instanța are obligația de a analiza toate cererile de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate a „prevederilor sus citate”.

Petentul solicită admiterea cererii de completare, crearea dosarului asociat și repunerea cauzei pe rol în vederea discutării excepției de neconstituționalitate invocată în cauză, sens în care face trimitere și la Decizia nr. 385/15.06.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/36/2022.

Prin rezoluție, a fost acordat termen pentru soluționarea cererii la data de 12 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare, cu depășirea termenului legal, prin care a solicitat respingerea cererii de completare formulată de petent, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Arată intimatul că petentul nu a indicat expres excepțiile de neconstituționalitate la care face referire.

Totodată, intimatul susține că aspectele vizând excepțiile de neconstituționalitate și excepțiile invocate, au fost prezentate în susținerea motivelor de recurs formulate de către recurentul-reclamant.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea privind completarea dispozitivului și considerentelor deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, prin prisma dispozițiilor legale invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare”.

Procedura completării hotărârii reglementată de prevederile art. 444 C. proc. civ. are în vedere situația în care instanța, nesocotind limitele învestirii și principiul disponibilității, pronunță o hotărâre prin care omite să soluționeze toate capetele de cerere care au învestit-o (principale sau accesorii) sau omite să se pronunțe asupra unei cereri conexe ori incidentale, deși partea nu a renunțat la judecata acestora.

Înalta Curte reține că, din modul general în care este formulată cererea de completare a considerentelor și dispozitivului deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, nu se poate deduce care este excepția de neconstituționalitate pretins a fi invocată de petent și lăsată nesoluționată de către instanța de recurs.

Cu prilejul dezbaterii cererii de completare, partea a învederat că a invocat în cuprinsul memoriului de recurs ce a făcut obiectul dosarului nr. x/299/2021, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488 C. proc. civ., iar instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Contrar susținerilor petentului, din actele și lucrările dosarului reiese că partea nu a învestit instanța de recurs cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 488 C. proc. civ.

În jurisprudența sa (spre exemplu prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), Curtea Constituțională a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat.

În aplicarea acestor considerente de principiu în prezenta cauză, Înalta Curtea reține că petentul nu a indicat niciunul dintre cele trei elemente.

Că este așa reiese din chiar conținutul memoriului de recurs dedus judecății în dosarul nr. x/299/2021, în cuprinsul căruia nu se regăsesc mențiuni privind învestirea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu analiza vreunei excepții de neconstituționalitate.

Simpla indicare, în cuprinsul memoriului de recurs, a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. (însă, ca temei al motivelor de casare) nu poate fi considerată o veritabilă excepție de neconstituționalitate întrucât nu se suprapune cadrului legal stabilit de Legea nr. 47/1992.

Având în vedere că instanța nu a fost învestită cu o excepție de neconstituționalitate, aceasta nu se putea pronunța asupra a ceea ce nu s-a solicitat, astfel încât nu este incidentă ipoteza unei omisiuni de pronunțare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petentul A privind completarea dispozitivului și considerentelor deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă în dosarul nr. x/299/2021.

Cât privește solicitarea intimatului B, de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deși a formulat respectiva cerere în cuprinsul întâmpinării, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăsește vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerințele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A privind completarea dispozitivului și considerentelor deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă în dosarul nr. x/299/2021.

Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul B.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.