Decizia nr. 1705/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 1182 a Curții de Apel București

Obiectul cauzei Prin decizia civilă nr. 1795A din data de 29 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 401 din data de 21 martie 2022, pronunțate de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., a anulat în parte sentința civilă apelată, doar cu privire la soluția dată asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță. Prin decizia nr. 1182A din data de 10 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererile de lămurire și completare a dispozitivului decizie nr. 1795A din data de 29 noiembrie 2022, cereri formulate de petenții A. și B.. Prin cererea formulată la data de 17 noiembrie 2023, aceiași petenți au solicitat îndreptarea deciziei civile nr. 1182A din data de 10 octombrie 2023, arătând că instanța a omis să se pronunțe și asupra cererii de omisiune și lămurire formulată la data de 29 august 2023. I.

Decizia recurată, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 838A din data de 9 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis cererea de completare a deciziei civile nr. 1182A din data de 10 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, formulată de apelanții-reclamanți A. și B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., și a dispus completarea acestei decizii în sensul că: a respins cererea de completare a unei omisiuni și de lămurire a deciziei civile nr. 1795/A din data de 29 noiembrie 2022, formulată la data de 29 august 2023, ca neîntemeiată. II. Calea de atac exercitată în cauză: II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva decizie civile nr. 838A din data de 9 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021, au declarat recurs, reclamanții A. și B.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22 octombrie 2024, sub nr. x/2024, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2. II.2. Motivele de recurs Susținând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului și casarea în parte a hotărârii recurate, iar, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată. În esență, recurenții-reclamanți au susținut că instanța de fond nu a analizat în mod corect probele aflate la dosar, nu și-a exercitat rolul activ, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., și nu a ținut cont de reglementările cuprinse la alin. (6) și (7) ale aceluiași articol. Totodată, au invocat faptul că hotărârea recurată nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, nefiind înlăturare cererile și dovezile administrate, contrar celor statuate prin art. 425 C. proc. civ. Recurenții-reclamanți au precizat că motivările din celelalte recursuri pe care le-au formulat fac parte din prezentul memoriu de recurs. II.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă C. S.A. nu a formulat întâmpinare. II.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, prin rezoluția din data de 21 martie 2025, în temeiul art. 471 1 alin. (6) C. proc. civ., a fixat termen de judecată, cu citarea părților, la data de 3 iunie 2025. La termenul de judecată din data de 3 iunie 2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 14 octombrie 2025, când Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În condițiile art. 248 alin. (1) și ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de reclamanții A. și B., în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Prin decizia recurată, curtea de apel a constată că, într-adevăr, deși exista o a treia cerere de lămurire formulată de recurenții-reclamanți, raportat la considerentele deciziei nr. 1182A din data de 10 octombrie 2023, asupra sa instanța nu s-a pronunțat, astfel că, a admis cererea de completare formulată aceștia. În ceea ce privește cererea din data de 29 august 2023, a reținut că, prin aceasta, recurenții-reclamanți au solicitat lămurirea deciziei din apel (nr. 1795A din 29 noiembrie 2022), susținând că: instanța de fond a trecut în considerente respingerea unui capăt de cerere ca neîntemeiat, iar în dispozitiv nu s-a trecut despre respingerea acestui capăt de cerere; prin urmare, au solicitat să fie trecută în dispozitiv și soluția de respingere a acestui capăt de cerere. Raportat la soluțiile pe care instanța de apel le poate pronunța, potrivit art. 480 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că dispozitivul instanței de apel este clar, nu necesită lămuriri și nici nu se impune completarea sa cu vreo referire la un anumit capăt al cererii de chemare în judecată. În speță, prin cererea de recurs, recurenții-reclamanți au invocat incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, nefiind aduse deciziei recurate veritabile critici de nelegalitate. Astfel, invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. presupune criticarea hotărârii recurate pentru lipsa motivelor de fapt și de drept ce susțin soluția adoptată, existența unor motive contradictorii sau a unor motive străine de natura cauzei, acest motiv de recurs vizând nelegalitatea generată de o motivare defectuoasă, care împiedică controlul judiciar. Or, deși recurenții-reclamanți au susținut că decizia recurată nu respectă rigorile impuse de art. 425 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, împrejurarea ce ar putea echivala cu nemotivarea hotărârii, aceștia nu au indicat care sunt acele aspecte care lipsesc din cuprinsul considerentelor care au determinat convingerea instanței în sensul caracterului neîntemeiat al cererii de completare a unei omisiuni și de lămurire a deciziei civile nr. 1795/A din 29 noiembrie 2022, formulate la data de 29 august 2023. Simplă afirmare a neconformității motivării hotărârii recurate cu prevederile legale ce stabilesc cerințele pe care aceasta trebuie să le respecte, neînsoțită de argumente care să releve în concret care sunt viciile imputabile considerentelor deciziei atacate, nu poate determina o analiză a instanței de recurs, circumscrisă vreuneia dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte reține că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de asemenea, invocat de recurenții-reclamanți, sancționează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, încălcarea legii presupunând fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greșită a legii. Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar și precis, ce nu presupune o interpretare specială, iar interpretarea greșită a legii presupune că, prin hotărârea atacată, instanța a dat o interpretare neconformă sensului real al textului legal. Aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice în raport cu situația de fapt reținută de către instanțele devolutive, respectiv aplicarea unor alte norme de drept material decât cele incidente raportului juridic dedus judecății. Față de considerentele teoretice anterior arătate, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenții-reclamanții nu au indicat care sunt normele de drept material încălcate de către curtea de apel și nici nu au evocat împrejurări din care să rezulte vreo nesocotire a unor norme de drept material, în raport cu care instanța de recurs să poată proceda la o verificare a legalității hotărârii recurate. În ceea ce privește susținerile, prin care se pretinde încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2), (6) și (7) C. proc. civ., deși tind a afirma încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, ipoteză prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți nu au dezvoltat această afirmație și nu au arătat punctual care este nelegalitatea decizie curții de apel din această perspectivă. Recurenții-reclamanți au mai învederat că instanța nu a analizat în mod concret probele existente la dosar, însă, nici de această dată, nu au precizat care sunt acele dispoziții legale referitoare la probe care au fost încălcate de către instanță, care sunt probele ignorate, respectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate pe care înțeleg să o susțină. De altfel, Înalta Curte notează că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză și stabilirea situației de fapt, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate și nici la stabilirea unei alte situații de fapt față de cea reținută de instanța de apel, în recurs neputând fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceste limite ale judecății în calea extraordinară de atac rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Referitor la precizarea recurenților-reclamanți în sensul că motivele arătate în cuprinsul altor cereri de recurs fac parte integrantă din motivarea prezentei căi de atac, Înalta Curte reține că o atare argumentare a recursului nu corespunde cerințelor legale, neputând fi considerată a fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în raport cu care, partea are obligația de a indica care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, ceea ce presupune a se arăta în concret care sunt erorile săvârșite de instanța care a pronunțat hotărârea ce face obiect al căii de atac. Ca atare, modalitatea în care recurenții-reclamanți au înțeles să își motiveze cale de atac nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererea de recurs neputând fi circumscrise vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de acesta, în lipsa indicării concrete a pretinselor aspecte de nelegalitate a hotărârii curții de apel. Astfel, cum recurenții-reclamanți nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.