ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2587/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă, sub nr. x/2018, la data de 2 martie 2018, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat instanței să dispună: obligarea pârâtului E. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 150 mp, componentă a imobilului situat în București, str. x (art. 563 noul C. civ.); stabilirea liniei de hotar și grănițuirea imobilelor aflate în proprietatea pârâtului, respectiv imobilul situat în București, str. x aparținând reclamanților și imobilul situat în București, str. x (art. 560, art. 561 noul C. civ.); obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri către reclamanți egale cu contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de teren de aproximativ 150 mp, parte componenta a imobilului situat în București, str. x, începând cu data de 1 aprilie 2015 și până la eliberarea efectivă a suprafeței de teren indicate (art. 555, art. 563, art. 1357 noul C. civ.); obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentei cauze (art. 453 noul C. proc. civ.).

La data de 4 mai 2018, pârâtul E. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată precum și completarea cărții funciare nr. x cu suprafața de 327,5 m.p. actualizată, cuprinsă între punctele 1-2-3-4-5-6-714-15-16-17-18-1 din anexa nr. 2 F. cu raportare la titlul de proprietate sentința civilă nr. 257/1996; pronunțarea unei hotărâri în baza căreia să se poată obține autorizația de construcție pe suprafața de 327,5 m.p.; respingerea acțiunii ca neîntemeiată și neprobată cu înscrisuri oficiale emise în perioada anilor 1991 până în prezent; desființarea/anularea absolută/radierea/rezilierea falsului titlu de proprietate nr. x din data de 31 august 1991, a falsului proces-verbal de punere în posesie nr. x din data de 13 februarie 2006, a falsei cărți funciare nr. x, a falsului număr cadastral x; stabilirea cheltuielilor de judecată de bun simț privind onorariul pentru avocat și expert; constatarea și reținerea faptului că emitenții înscrisurilor false sus menționate sunt arestați cu pedepse cuprinse între 1 și 7 ani de închisoare; pronunțarea, motivarea și statuarea în dispozitivul hotărârii asupra tuturor capetelor acțiunii nr. 1-11.

Prin sentința civilă nr. 7318 din 08 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 979 din 28 august 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 342 din 07 martie 2023, pronuntată în dosarul m: x/2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelantul-pârât E.; a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B., C., D.; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată; a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul situat în București, str. x, în suprafață de 149 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert G.; a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 15-M, potrivit aceluiași raport de expertiză; a obligat pârâtul să plătească reclamanților lunar contravaloarea în RON a 133,33 euro, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință, începând cu data de 01.04.2015 și până la eliberarea efectivă a terenului sus-menționat; a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 14.121 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță; a păstrat cealaltă dispoziție a instanței (privind respingerea cererii reconvenționale, ca nefondată) și a obligat apelantul-pârât să plătească apelanților-reclamanți suma de 5.725 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 915A din 20 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, sectia a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, cererile de lămurire și de completare a deciziei nr. 342A din data de 7 martie 2023 pronunțate de aceeași instanță, formulate de petentul E. în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D..

Prin decizia civilă nr. 1232A din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția tardivității; a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 342A din din 07 martie 2023, formulată de apelantul-pârât E., în contradictoriu cu apelanții-reclamanți A., B., C. și D., ca tardiv formulată; a respins cererile de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 342A din ()7 martie 2023, înregistrate la datele de 27 iunie 2023 și 24 iulie 2023, formulate de pârâtul E., ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 407A din 04 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția nulității cererii; a anulat contestația în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 342 din 07 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 689 din 13 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis excepția tardivității; a respins cererea de completare a dispozitivului formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 342 din 07 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 689 din 13 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs contestatorul E..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 iulie 2024 și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 09 august 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la 17 septembrie 2024, s-a reținut că a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit prin rezoluția din 09 august 2024, faptul că recursul declarat privește decizia civilă nr. 689 din 13 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, completul de filtru urmând a analiza excepțiile netimbrării, inadmisibilității și nulității recursului din perspectiva neîncadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.

În condițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 19 noiembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților.

Recursul declarat de contestator a fost motivat prin însăși cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., fiind invocată incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, cu referire la situația de fapt dedusă judecății, a arătat că instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra celor solicitate prin cererea reconvențională și nici nu a lămurit situația imobilelor ce fac obiectul litigiului pe baza probelor depuse în dosar și temeiului juridic invocat în cererea reconvențională la fond și cererile de apel și de recurs.

De asemenea, a precizat că instanța nu a efectuat o cercetare la fața locului, la adresa din str. x, potrivit art. 345-347 C. proc. civ. și nici nu a constatat și reținut că apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege în condițiile în care decizia civilă nr. 407A din 04 aprilie 2024 i-a fost comunicată la data de 13 mai 2024, iar apelul a fost depus la aceeași dată.

Recurentul a făcut precizarea că a primit hotărârea nr. 407A/04.04.2024 în data de 13 mai 2024 și a formulat apel în aceeași dată, 13 mai 2024.

A mai susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra restabilirii situației anterioare zilei de 05 decembrie 2023, în raport de dispozițiile art. 5 și art. 256 C. proc. pen. și art. 723 alin. 1, art. 724 (1, 3) C. proc. civ. nu a menționat în dispozitivul hotărârii suprafața de 372 mp cuprinsă între pct. 1-21 cu vecinii: la nord - str. x și nr. 22 - corpul B și nr. 22A -corpul A și nr. 24, la est - str. x, la sud - str. x, la vest - str. x și nr. 22B și nr. 24, în raport de înscrisurile notariale și planurile cadastrale din iulie 1992 emise de S.C. H., din 10 februarie 2010, emise de I. și nr. 2262/303/2010 emise de J., nr. 9094/303/2016 emis de F., precum și de dispozițiile art. 557 (1), art. 560-566, art. 916, art. 930, art. 1349-1357 (1,2), art. 35 alin. (3) C. civ., art. 442-444 și art. 449 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul-contestator a solicitat ca instanța să constate că suprafața de 372 mp are formă geometrică neregulată pentru care este necesară emiterea unei singure autorizații de construcție prin raportare la legea pompierilor, Legea nr. 50/1991, Legea mediului înconjurător, Legea sănătății publice și Legea fondului funciar nr. 8/1991.

De asemenea, a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării privind numirea unui alt expert topo în locul doamnei G., care să lămurească suprapunerea celor 2 imobile ce fac obiectul litigiului, prin raportare la planurile topografice enumerate anterior și înscrisurile notariale ce privesc suprafața de 372 mp, precum și cele emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată în București.

Instanța nu s-a pronunțat nici asupra solicitării privind desemnarea unui alt expert tehnic judiciar în locul domnului K., care să refacă vechiul hotar al fostului imobil din str. x pe vechiul amplasament.

Recurentul-contestator a menționat că pe str. x sector 5 nu există nr. 69, însă acest aspect nu a fost constatat și reținut de instanță în decizia nr. 342A din 07 martie 2023; a solicitat ca instanța să constate că este executat silit în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 decembrie 2023, în recurs, că a formulat contestație la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2023 și a solicitat întoarcerea executării silite în dosarul nr. x/2024 și că sunt mai multe plângeri penale care nu au fost soluționate până în prezent.

A făcut referire la încheierea nr. 30 din 22 noiembrie 2023 întocmită în dosarul de executare silită nr. 29 din 22 noiembrie 2023, prin care executorul judecătoresc L. a menționat că nu se poate continua procedura executării silite în ceea ce privește imobilul situat în București, str. x, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul G., conform titlului executoriu, situație asupra căreia instanța nu s-a pronunțat și nici nu a lămurit-o.

A mai arătat că reclamanții și complicii acestora au ocupat în întregime suprafața de 372 mp în data de 05 decembrie 2023, prin săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 46, art. 48, art. 253 (1), art. 256, art. 291, art. 297 (1), art. 301 (1) și art. 308 (l) C. pen., producându-i un prejudiciu material constând în blocarea culturii de legume pentru anul 2024, neirigarea pomilor fructiferi, a viței de vie și a plantelor aromate (pătrunjel, leuștean, mărar).

Recurentul a precizat că înțelege să se constituie parte civilă, în raport de dispozițiile art. 19 (l), art. 20 (l), art. 25 (1) C. proc. pen. și art. 1349-1357 (l, 2) C. civ., solicitând acordarea despăgubirilor materiale în cuantum de 15.000 RON, începând cu data de 05 decembrie 2023 și până când i se va lăsa în deplină și liniștită posesie suprafața de 372 mp din str. x, ocupată ilegal, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând deplasării la termenele acordate în dosarele nr. x/2018 si nr. y/2024, contravaloarea materialelor de papetărie și a copiilor xerox, precum și a altor cheltuieli neprevăzute.

Totodată, a solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de 6.000 RON ca urmare a afectării imaginii publice în vecini și alterarea stării de sănătate în contextul derulării litigiului pe durata a 7 ani (2018-2024) la inițiativa reclamanților, care nu au prezentat probe pentru imobilul din str. x, deținut fără drept și fără calitate procesuală, solicitând aplicarea de sancțiuni reclamanților și complicilor acestora, precum și citarea acestora cu mențiunea de a răspunde la interogatoriul anexat.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

La 27 august 2024, prin poștă, în termen legal, intimații-reclamanți A., B., C. și D. au depus întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, admiterea excepțiile inadmisibilității, nulității și netimbrării cererii de recurs și, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca neîntemeiată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În susținerea poziției procesuale, cu privire la excepția inadmisibilității recursului, au arătat că recurentul-pârât a mai declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 342A din 07 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018.

În referire la excepția nulității recursului, invocând dispozițiile art. 483 alin. (3) și art. 488 alin. (2) C. proc. civ., intimații-reclamanți au susținut că argumentele recurentului-pârât nu pot fi circumscrise temeiurile invocate în cererea de recurs, ci reprezintă simple nemulțumiri ale părții în legătură cu modul de soluționare a cauzei, câtă vreme acesta nu arată care sunt dispozițiile legale încălcate în privința alcătuirii completului de judecată; care sunt atribuțiile puterii judecătorești pe care instanța le-a depășit; care sunt regulile de procedură încălcate de instanța de judecată prin hotărârea pronunțată și care se sancționează cu nulitatea absolute; care sunt motivele contradictorii sau străine de natura cauzei cuprinse în hotărârea atacată și nici faptul că aceasta nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază; de unde și prin raportare la care hotărâre a fost încălcată autoritatea de lucru judecat; care sunt normele de drept material încălcate prin pronunțarea hotărârii atacate sau care în ce constă aplicarea greșită a nomelor de drept material.

În ceea ce privește excepția netimbrării cererii de recurs, făcând trimitere la dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și la cele ale art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., intimații-reclamanți au arătat că această excepție a fost invocată sub rezerva verificării dovezilor existente la dosarul cauzei în raport cu îndeplinirea cerințelor de timbraj, conform dispozițiilor legale incidente.

În referire la netemeinicia cererii de recurs, relativ la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., au precizat că din argumentele expuse de recurentul-pârât nu se poate identifica care este excesul de putere al instanței de judecată și în ce mod instanța de judecată, prin exercitarea atribuțiile sale, a interferat în sfera atribuțiilor puterii legislative sau executive.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., au menționat că recurentul-pârât nu a indicat normele de drept care au fost încălcate de instanța de judecată a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută a hotărârii atacate.

Totodată, au arătat că recurentul-pârât nu a indicat în concret în ce constă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării, motivării contradictorii sau cuprinderii unor motive străine de natura pricinii.

Nici cu privire la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., nu se pot identifica în cererea de recurs critici care să susțină autoritatea de lucru judecat și unde derivă aceasta ori să arate încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, susținerile acestuia vizând, în mare parte, situația de fapt, administrarea probatoriului și nemulțumirile legate de modul de soluționare a cererii de recurs.

La 09 septembrie 2024, în termen legal, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat rezolvarea acțiunii civile prin raportare la probatoriul anexat și temeiurile juridice invocate.

De asemenea, a solicitat desființarea înscrisurilor fără valoare juridică invocate de reclamanți și complicii acestora în dosarele nr. x/2018, nr. y/2023 și nr. 7337/303/2024.

A mai solicitat restabilirea situației de fapt anterioare zilei de 05 decembrie 2023, semnarea interogatoriului cuprind 33 de întrebări în fața instanței de toate părțile menționate în acțiune.

A precizat că înțelege să se constituie ca parte civilă, solicitând obligarea reclamanților și a complicilor acestora la plata pagubelor materiale în cuantum de 15.000 RON ocazionate de prezenta cauză, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.000 RON, ocazionate în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2024 reprezentând contravaloarea muncii pentru zilele când s-a prezentat în fața instanței, alte cheltuieli neprevăzute, precum și la plata cheltuielilor de executare în cuantum de 9.236 RON.

A mai solicitat obligarea intimaților-reclamanți, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum 16.000 RON, pentru afectarea imaginii publice și chemarea în instanțele de judecată timp de 7 ani (2018-2024), fără a deține probe și a avea calitate procesuală pentru imobilul din str. x, în suprafață de 372 mp, făcând trimitere pe larg la situația de fapt dedusă judecății.

Concluzionând, recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului cu privire la cererea reconvențională și interogatoriul cu cele 33 de întrebări, prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 și 8 și art. 496 (2) C. proc. civ., la probatoriul anexat la filele x și temeiul juridic invocat în drept, fiind îndeplinite condițiile de formă și de procedură prevăzute de lege pentru promovarea căii de atac.

A mai precizat că recursul este timbrat, fiind depusă la dosar chitanța privind achitarea taxei de timbru.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Având a analiza cu prioritate aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu preliminar instanța de recurs reține că, în cauză, astfel cum s-a reținut prin raportul întocmit în procedura de filtru, prezentul recurs vizează decizia civilă nr. 689 din 13 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în soluționarea unei cereri de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 407 din 04 aprilie 2024 a aceleiași instanțe, prin care s-a anulat contestația în anulare formulate de aceeași parte împotriva deciziei civile nr. 342 din 07 martie 2023 a Curții de Apel, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie.

Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate a hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Scopul recursului transcende, așadar, interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii instanțelor de fond, care administrează probele.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, în cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-contestator nu deduce, spre analiză, veritabile critici de nelegalitate a deciziei atacate.

Astfel cum s-a arătat în preambulul prezentei decizii prin decizia recurată a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 407/04.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel București.

În speță, deși recurentul-contestator a invocat incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., în susținerea căii de atac îndreptate împotriva deciziei civile nr. 689 din 13 iunie 2024 a Curții de Apel București această invocare este una formală, în condițiile în care nu au fost aduse deciziei recurate veritabile critici de nelegalitate, care să vizeze considerentele curții de apel care a determinat pronunțarea soluției de respingere ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului formulate de către recurentul-contestator.

Astfel, recurentul se limitează la simpla afirmație potrivit căreia cererea a fost formulată în termenul stabilit de lege deoarece a primit decizia civilă nr. 407/04.07.2024 în data de 13 mai 2024 și că a depus apelul formulat (în fapt recurentul face referire la cererea de completare a dispozitivului) împotriva deciziei civile nr. 407/04.04.2024 în data de 13.05.2024, fără a dezvolta critici de nelegalitate asupra soluției pronunțată în cauză.

Se observă că prin motivele de recurs formulate recurentul-contestator critică modalitatea de interpretare a probelor, soluțiile instanțelor de judecată asupra cererilor formulate de către recurent sau faptul că acestea nu s-au pronunțat asupra unor cereri precum cele de înlocuire a experților numiți în cauză sau asupra cererii recurentului de restabilire a situației anterioare datei de 05 decembrie 2024 chestiuni care au făcut obiectul judecății dosarului nr. x/2018 soluționat definitiv.

De asemenea, prin memoriul de recurs precum și prin răspunsul la întâmpinare formulată recurentul-contestator a solicitat despăgubiri materiale și morale, precum și contravaloarea sumei de 6.000 RON reprezentând contravaloarea muncii pentru zilele când s-a prezentat în fața instanței precum și alte cheltuieli neprevăzute ocazionate în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2024, cereri ce exced cadrului procesual al prezentului recurs.

Or, pentru a face obiectul analizei instanței de recurs, criticile formulate în susținerea căii de atac trebuie să se grefeze pe considerentele deciziei recurate și să tindă a demonstra nelegalitatea acestora, ipoteză care nu se regăsește în cauză prin raportare la criticile aduse de către recurentul-contestator și la dezlegările date prin decizia recurată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cele susținute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârilor recurate.

Totodată, Înalta Curte reține că pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., grefate pe cele reținute de hotărârea recurată, obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Așa fiind, criticile formulate de recurentul-contestator, care fie nu reprezintă critici de nelegalitate, fie nu se grefează pe considerentele deciziilor recurate, nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului formulat, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Prin urmare, cum criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de contestatorul E. împotriva deciziei nr. 689 din 13 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.