ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1577/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului E. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 150 mp (amplasamentul și suprafața exactă urmând a fi identificate prin intermediul unei expertize administrate în cauză), componentă a imobilului situat în București, str. x (art. 563 din C. civ.); stabilirea liniei de hotar și grănițuirea imobilelor aflate în proprietatea părților, respectiv imobilul situat în București, str. x aparținând reclamanților și imobilul situat în București, str. x (art. 560, 561 din C. civ.); obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri către reclamanți, egale cu contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de teren de aproximativ 150 mp, parte componentă a imobilului situat în București, str. x, începând cu data de 01.04.2015 și până la eliberarea efectivă a suprafeței de teren indicate (art. 555, 563, 1357 din C. civ.); obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

La data de 04.05.2018, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pârâtul a solicitat completarea cărții funciare nr. x cu suprafața de 327,5 mp actualizată, cuprinsă între punctele 1-2-3-4-5-6-7-14-15-16-17-18-1 din anexa nr. 2 F. cu raportare la titlul de proprietate reprezentat de sentința civilă nr. 257/1996, pronunțarea unei hotărâri obiective, temeinice și legale în baza căreia să se poată obține autorizația de construcție pe suprafața de 327,5 mp, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și neprobată cu înscrisuri oficiale emise în perioada anilor 1991 până în prezent, desființarea/anularea absolută/radierea/rezilierea falsului titlu de proprietate nr. x/31.08.1991, a falsului proces-verbal de punere în posesie nr. x/13.02.2006, a falsei cărți funciare nr. x, a falsului număr cadastral x, stabilirea cheltuielilor de judecată de bun simț privind onorariul pentru avocat și expert, constatarea și reținerea că emitenții înscrisurilor false sus menționate sunt arestați cu pedepse cuprinse între 1 și 7 ani de închisoare, pronunțarea și motivarea și statuarea în dispozitivul hotărârii asupra tuturor capetelor acțiunii nr. 1-11.

Prin sentința civilă nr. 7318/08.11.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul E., în favoarea Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată sub același număr, în data de 07.12.2018.

Prin sentința civilă nr. 979/28.08.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 342A/07.03.2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelantul - pârât E., ca nefondat; a admis apelul declarat de apelanții - reclamanți A., B., C., D.; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul situat în București, str. x, în suprafață de 149 mp având următoarele puncte de contur: M - 400 - N - 12 - O - P - 14 - 15, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert G.; a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 15 - M, potrivit aceluiași raport de expertiză; a obligat pârâtul să plătească reclamanților lunar contravaloarea în RON a 133,33 euro, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință, începând cu data de 01.04.2015 și până la eliberarea efectivă a terenului sus - menționat; a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 14.121 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță; a păstrat cealaltă dispoziție a instanței (privind respingerea cererii reconvenționale, ca nefondată); a obligat apelantul - pârât să plătească apelanților - reclamanți suma de 5.725 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 342A/07.03.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pârâtul E. a formulat recurs, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă l-a constatat nul, prin decizia civilă nr. 1594/11.06.2024.

Împotriva aceleiași decizii, nr. 342A/07.03.2023, pârâtul E. a formulat și cerere de revizuire, cale de atac care a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în data de 19.10.2023, sub nr. dosar x/2023

Prin decizia civilă nr. 1079A din 28 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-pârât E. împotriva deciziei civile nr. 342/07.03.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., C. și D..

Împotriva deciziei civile nr. 1079A din 28 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs revizuentul E..

Prin cererea de recurs, revizuentul a susținut incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ., a apreciat că decizia nr. 1079/2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care a atașat-o, este nelegală.

În esență, recurentul a arătat că, pentru imobilul din str. x, în suprafață de 372 mp, având o formă geometrică neregulată, legal se poate emite o singură autorizație, cea solicitată de acesta, cu trimitere la suportul juridic invocat - Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 35 alin. (3) și Legea pompierilor, a mediului înconjurător, a sănătății publice și C. civ., Constituția României, C. pen. și cel de procedură penală, precum și la suportul probatoriu și interogatoriul depus la dosarul cauzei.

În opinia recurentului-revizuent, decizia recurată a fost pronunțată contrar celor ce rezultă din înscrisurile de care a înțeles să se folosească, fără a exista probe care să susțină dreptul părților adverse cu privire la imobilul situat în str. x, București.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Intimații A., B., C. și D. au depus întâmpinare, în termen legal, prin care au invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar și excepția de netimbrare a căii de atac, sub rezerva verificărilor dovezilor ce există la dosarul cauzei.

În subsidiar, au solicitat respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Revizuentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. La data de 27 mai 2025, recurentul a formulat punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din data de 11 iunie 2025 a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citarea părților, la 23 septembrie 2025.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată de intimații A., B., C. și D. prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susținerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu pune în discuție aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.

Cu titlu preliminar, instanța de recurs constată că, în cauză, astfel cum s-a reținut prin raportul întocmit în procedura de filtru, prezenta cale de atac vizează decizia civilă nr. 1079A din 28 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-pârât E. împotriva deciziei civile nr. 342/07.03.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosar nr. x/2018, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5, 8 și 10 C. proc. civ.

Hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs doar din perspectiva cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește excepția netimbrării, invocată de către intimați, se reține că recursul este legal timbrat, recurentul făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON.

În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Rezultă, așadar, din conținutul acestor prevederi, că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să fie subsumabile cazurilor de casare expres și limitativ reglementate de lege. De asemenea, motivarea concretă a recursului trebuie să se refere la hotărârea atacată, criticând eficient dezlegările acesteia și arătând viciile de legalitate pe care le prezintă hotărârea atacată.

În consecință, în măsura în care aspectele învederate în cererea de recurs nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este sancționată cu nulitatea.

Aceasta întrucât motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii recurentului față de hotărârea pronunțată, ci și expunerea criticilor care, din punct de vedere legal, să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare expres reglementate potrivit dispozițiilor menționate anterior.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul nu a realizat o argumentare juridică aptă să fie încadrată într-unul din cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs este informă, conține o enumerare a unor texte legale și expunerea unor elemente de fapt ale cauzei. Prin cele expuse în cererea de recurs, recurentul tinde la a reproșa modalitatea în care au fost interpretate probele de către instanță, la a expune considerații generale și la a reitera contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare. Astfel, din cuprinsul cererii de recurs nu poate fi decelat niciun motiv care să se încadreze în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ. sunt indicate doar formal, în lipsa unor argumente care să se încadreze în respectivele cazuri de casare.

Or, în motivarea deciziei atacate, instanța a reținut că motivele invocate de revizuent vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, neputând fi încadrate în cele reglementate de art. 509 C. proc. civ.

Prin urmare, maniera de formulare a respectivelor susțineri din memoriul de recurs nu este aptă să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul nereușind să formuleze veritabile critici de nelegalitate în legătură cu respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, apte a forma obiectul analizei instanței de recurs.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimați prin întâmpinare.

Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent E. împotriva deciziei nr. 1079A din 28 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații B., D., C., A..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.