ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 310/2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2024, sub nr. x/108/2024, pe rolul Tribunalului Arad, petentul A a solicitat instanței încuviințarea adopției cu efecte depline a nepotului său major B, născut la data de (..), având ca părinți pe C și D, păstrarea, de către adoptat, a numelui de familie (...), modificarea certificatului de naștere seria (..) nr. (..), eliberat de Primăria Municipiului Timișoara la data de (...), în sensul înlocuirii, la rubrica tată, a tatălui firesc, D, cu numele adoptatorului A.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 și ale art. 56 din Legea nr. 273/2004 privind adopția.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Arad - Secția civilă

Prin sentința civilă nr. 46/CC din 9 octombrie 2024, Tribunalul Arad - Secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul B, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 84 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 care conferă tribunalului de la domiciliul adoptatului competența de soluționare a cererii de adopție.

Din cererea de chemare în judecată rezultă că persoana majoră pe care petentul dorește să o adopte are domiciliul în (...), județul Cluj, potrivit cărții de identitate depuse la dosar.

Chiar dacă părțile au învederat că intimatul B locuiește faptic în Arad, împreună cu bunicul său, instanța a apreciat că se impune a se avea în vedere domiciliul la data înregistrării cererii de chemare în judecată, fiind fără relevanță o eventuală modificare ulterioară a acestuia.

Prin urmare, Tribunalul Arad a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Cluj.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj Secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 83 din 11 noiembrie 2024, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de petentul A, în contradictoriu cu intimatul B, în favoarea Tribunalului Arad. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în fața sa, intimatul B a arătat că locuiește în Arad, nu a locuit în Cluj-Napoca în cursul anului 2024 și efectuează demersuri la evidența populației pentru eliberarea unei noi cărți de identitate.

În stabilirea competenței de soluționare a cauzei se impun a se avea în vedere dispozițiile art. 87 C. civ. potrivit cu care, „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”.

Astfel, competența se stabilește în funcție de locuința efectivă a intimatului - adoptat, care, la data sesizării instanței, respectiv 7 iunie 2024, era în Arad.

În consecință, Tribunalul Cluj - Secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul A, în favoarea Tribunalului Arad - Secția civilă.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Tribunalului Arad îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului îl constituie cererea petentului A de adopție a nepotului său major, B, născut la data de (..), ai cărui părinți sunt C și D, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 273/2004.

Tribunalul Arad - Secția civilă și Tribunalul Cluj - Secția I civilă și-au declinat, reciproc, competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind determinat de interpretarea diferită, de către cele două instanțe, a sintagmei domiciliul adoptatului.

Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 453 C. civ., potrivit cu care adopția se încuviințează de către instanța de tutelă, dacă este în interesul superior al adoptatului și sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de lege, procedura fiind reglementată prin lege specială.

Actul normativ care reglementează procedura adopției este Legea nr. 273/2004, în cuprinsul căreia legiuitorul a stabilit inclusiv competența materială și teritorială a instanțelor în ceea ce privește soluționarea unor astfel de cereri.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (3) din legea menționată, ,,Cererile prevăzute de prezenta lege, precum și cele privind încetarea adopției sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanța competentă se judecă de Tribunalul București”.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) din același act normativ prevede că necompetența este de ordine privată.

În cazul cererilor ce au ca obiect adopția minorului sau majorului, legea prevede expres că instanța competentă teritorial este tribunalul de la domiciliul adoptatului, fiind vorba de o competență teritorială exclusivă (de ordine publică), pe care părțile nu o pot înlătura.

În aplicarea dispozițiilor legale arătate, la stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze cererea de adopție se are în vedere domiciliul sau reședința de fapt a adoptatului, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Înalta Curte reține în acest sens că domiciliul persoanei fizice este unul dintre atributele de identificare a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, o persoană de un anumit loc, individualizând-o în spațiu.

Trebuie remarcat însă că dispozițiile art. 86-88 C. civ. fac referire atât la domiciliul persoanei fizice, aflat acolo unde ,,aceasta declară că își are locuința principală”, cât și la reședința sa. Totodată, dispozițiile art. 91 din același act normativ prevăd că ,,(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune”.

Înalta Curte reține că, în plan procesual, finalitatea dispozițiilor din Codul civil, menționate anterior, este aceea ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, dându-se astfel eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, părțile având posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflate în proximitatea domiciliului său real.

De aceea, noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate.

Prin urmare, se impune ca, și în cazul cererilor privind adopția persoanei fizice majore, noțiunea de domiciliu al adoptatului, din cuprinsul dispozițiilor art. 84 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, să se interpreteze în sensul de locuință efectivă, reală a acestuia.

În cauză, așa cum rezultă din susținerile părților, atât la data de 7 iunie 2024, când a fost introdusă cererea de chemare în judecată, cât și în prezent, intimatul B locuiește în mun. Arad, la aceeași adresă cu bunicul său, A, care a formulat cererea de încuviințare a adopției. Așadar, domiciliul real al adoptatului este în municipiul Arad, acolo fiind locuința lui statornică.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 84 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, Înalta Curte constată că Tribunalul Arad este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad - Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi 6 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 C. proc. civ.