ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1188/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat să se dispună recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii civile definitive nr. 2-233/08 din 10.12.2008 și a încheierii de îndreptare erori materiale nr. 2-233/08 din 09.03.2009 pronunțate de Curtea de Apel Chișinău.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 95 pct. 1, art. 1096, art. 1099, art. 1100, art. 1102 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1329 din 22 septembrie 2022, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârii străine, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a dispune astfel, instanța a analizat incidența art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 1096, art. 1099, art. 435 alin. (2) C. proc. civ. și a constatat că pârâții B. și C. nu au domiciliul în România și nu se poate aprecia că aceștia ar fi refuzat recunoașterea hotărârii, având în vedere că sentința a fost pronunțată urmare a cererii de adopție formulate de B., iar C. este mama copilului adoptat.

În privința pârâtului D., s-a reținut că acesta este cetățean străin și, în urma verificării bazei de date DEPABD, nu a fost identificată o adresă în România. Totodată, instanța a reținut că datele menționate în cuprinsul sentinței din 10.12.2008 pronunțate de Curtea de Apel Chișinău în dosarul nr. x, nu mai sunt de actualitate, iar hotărârea nu ar fi fost pronunțată în contradictoriu cu acest pârât.

În concluzie, instanța a reținut că, în raport de obiectul cererii și de dispozițiile art. 1099 C. proc. civ., nu poate fi aplicat criteriul de competență teritorială exclusivă reglementat prin dispozițiile alin. (1) al textului legal, întrucât pârâții nu au domiciliul în România.

Învestit prin declinare, prin sentința civilă nr. 80 din 27 ianuarie 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Instanța a reținut incidența prevederilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. întrucât reclamantul a preciza,t în mod expres, cadrul procesual pasiv indicând pârâții B., C. și D., acesta din urmă având domiciliul în Județul Maramureș, astfel încât, domiciliul acestuia atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Totodată, instanța a constatat că procedura de citare a acestui pârât la domiciliul indicat, a fost legal îndeplinită, iar considerentele expuse în ceea ce privește calitatea procesuală a pârâților nu pot justifica soluția de declinare, cadrul procesual fiind cel stabilit de către reclamant.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Tribunalului Maramureș, secția I civilă îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Tribunalul Maramureș și Tribunalul București.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea, prin care reclamantul solicită recunoașterea hotărârii civile definitive nr. 2-233/08 din 10.12.2008 și a încheierii de îndreptare erori materiale nr. 2-233/08 din 09.03.2009 pronunțate de Curtea de Apel Chișinău.

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut în motivarea soluției de declinare dispozițiile art. 1099 C. proc. civ., care prevăd:

"(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

În speță, în raport de obiectul dosarului, în care a fost pronunțată hotărârea de Curtea de Apel Chișinău - încuviințare adopție-, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii civile definitive nr. 2-233/08 din 10.12.2008 și a încheierii de îndreptare erori materiale nr. 2-233/08 din 09.03.2009, aparține pârâtului D., tatăl biologic al petentului.

Conform mențiunilor reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, domiciliul pârâtului D. este situat în Baia Mare, str. x, Jud. Maramureș.

În dovedirea susținerilor sale privind domiciliul cunoscut al pârâtului, reclamantul a depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 5700/6.09.2006 pronunțată în dosarul nr. x/2006, iar din lucrările și actele dosarului nu reiese că acesta nu ar mai locui la adresa din Baia Mare, str. x, Jud. Maramureș.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului D. la adresa indicată de reclamant, cu respectarea prevederilor art. 163 alin. (8) coroborate cu dispozițiile art. 163 alin. (3)-(5) și art. 165 pct. 1 C. proc. civ., în aceleași condiții fiind comunicată și citația pentru termenul de judecată din 20 iulie 2022, precum și citația pentru termenul din 20 septembrie 2022 .

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare a acesteia, iar noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Dacă titularul și-a declarat domiciliul sau reședința, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza mențiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) din C. civ., potrivit cărora "dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate."

Sancțiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menționată la art. 91 alin. (2) din C. civ., care prevede că în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea, inopozabilitatea față de terți a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) din C. civ. nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina și în practica judiciară, s-a arătat constant că "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței pentru a-și formula apărările și a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Chiar dacă, în speță, nu a fost identificat domiciliul oficial al pârâtului D., acest aspect nu este de natură să atragă competența Tribunalului București, în baza alin. (2) al art. 1099 din C. proc. civ., întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 87 din C. civ. și art. 89 alin. (3) din C. civ., care acordă prioritate domiciliului în fapt al pârâtului, care se află în raza de competență a Tribunalului Maramureș.

Având în vedere că este posibilă stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., în speță nu poate fi atrasă competența teritorială a Tribunalului București, care este una subsidiară, stabilită doar pentru situația în care ar fi imposibilă stabilirea instanței române competente să soluționeze cererea de recunoaștere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.