ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 895/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova – dosar nr. x/2021- reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., în contradictoriu cu pârâții C. și D. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:

- să se constate că pârâtul C. nu este tatăl minorei B.;

- să se dispună radierea numelui și prenumelui pârâtului C. din actul de naștere al minorei B., de la rubrivca "Tată";

- să se constate că D. este tatăl minorei;

- să se dispună ca la numele tatălui din actul de naștere al minorei să fie trecut D., în loc de C..

Pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinări, prin care au fost de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Craiova, secția a-II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1732 din 22 decembrie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță învestită a reținut că există în cauză elemente de extraneitate, având în vedere că minora, mama sa și pârâtul care se reclamă a fi tatăl biologic al minorei au reședința în Spania.

Totodată, față de obiectul cererilor deduse judecății și care privesc ocrotirea minorului, Judecătoria Craiova a constatat că instanțele române sunt competente internațional să judece cauza, iar, raportat la dispozițiile art. 1072 alin. (2) din C. proc. civ. a apreciat că Judecătoria sectorului 1 București este competentă material să soluționeze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6213 din 12 iulie 2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Argumentele juridice regăsite în cuprinsul acestei hotărâri au fost că instanțele românești sunt competente să judece cauza conform prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 1, art. 107 și art. 1066 alin. (1) din C. proc. civ., faptul că domiciliul pârâtului se află în România și, nu în ultimul rând, reclamanta a optat să introducă acțiunea pe rolul instanței în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului, elemente care permit determinarea instanței competente, atât din punct de vedere material cât și teritorial.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă o acțiune în tăgada și stabilirea paternității, circumscrisă sferei ocrotirii minorului de către părinți.

Ambele instanțe au statuat că instanța română este competentă general să soluționeze cauza ce conține elemente de extraneitate, iar, din punct de vedere material, este atrasă competența judecătoriei.

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a constat în aprecierea diferită a celor două instanțe asupra competenței teritoriale, fiecare dând eficiență altei norme de drept.

Conform dispozițiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul (fostul soț) mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumției de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acțiune.

Legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., stabilind că în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului. Intră în această categorie cererile denumite generic în C. civ. "acțiuni privind filiația", reglementate de dispozițiile art. 414-449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternității.

Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât și art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competența instanței de tutelă și de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiației, inclusiv cele privitoare la tăgada paternității, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.

Se reține, așadar, că față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, acesteia nu-i sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Totodată, art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Se observă însă că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, tăgadă paternitate, a fost instituită o competență teritorială alternativă, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., putând fi învestită și instanța de la domiciliul reclamantului.

Deși dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 consacră consacră un drept de opțiune al reclamantului în materia stabilirii filiației, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanțe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107) sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ. Deci, aceste prevederi legale consacră o competență teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecției reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opțiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care așezare în teritoriu a instanței servește cel mai bine protejării drepturilor și intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se întemeiază pe dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă". Rezultă din aceste dispoziții legale că părțile pot deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situații normele de competență teritorială sunt de ordine privată. Per a contrario, în celelalte cereri normele de competență teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Rezultă că, în cererile privitoare la stabilirea filiației, reclamantul are un drept de opțiune numai între judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul și cea în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtului.

Având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Craiova, în a cărei circumscripție pârâtul C. își are domiciliul, rezultă, prin raportare la prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a acțiunii.

Față de cele ce preced, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.