ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2023

HOTĂRÂRE

26.09.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2022 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamantul nu este tatăl biologic al minorei D., și să se dispună radierea numelui și prenumelui pârâtului de la rubrica "Tatăl" din certificatul de naștere al minorei, urmând ca aceasta să poarte numele mamei, acela de B.. Totodată, a solicitat să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul de stare civilă și de naștere a minorei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 429 și următoarele C. civ., Legea nr. 119/1996.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentința civilă nr. 1262 din 21 octombrie 2022, Judecătoria Fălticeni a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Fălticeni, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "tăgada paternitate" în favoarea Judecătoriei Moinești, județul Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că instanța competentă este cea în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Cum în cazul de față persoana ocrotită este minora a cărei paternitate se contestă și cum locuința acesteia a fost stabilită, în urma divorțului părinților, la mamă, instanța a apreciat că instanța competentă este Judecătoria Moinești în a cărei rază teritorială își are domiciliul mama minorei, respectiv pârâta din prezenta cauză.

Instanța a mai apreciat că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede o competență teritorială alternativă pentru cererile având ca obiect stabilirea filiației, astfel că acest text vizează acțiunea în stabilirea filiației față de mamă și acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, acțiuni care sunt reglementate de C. civ. distinct față de acțiunea în tăgada paternității. Pentru această din urmă acțiune, C. proc. civ. nu stabilește o competență alternativă, ci stabilește regula competenței teritoriale de ordine publică în materia filiației.

2.2 Prin sentința civilă nr. 462 din 11 aprilie 2023, Judecătoria Moinești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că este incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acțiunea în tăgada paternității fiind o cerere de stabilire a filiației, astfel cum este prevăzută de C. civ. la capitolul 2, secțiunea 4 din titlul III, cartea a II-a – "acțiuni privind filiația".

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Fălticeni a apreciat că acțiunea în tăgada paternității nu este o cerere în stabilirea filiației și prin urmare că nu este vorba de o competență alternativă și nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Moinești a apreciat că prezenta cerere în tăgada paternității face parte din categoria celor de stabilire a filiației și nu se încadrează în categoria cererilor de ocrotire a persoanei fizice pentru a fi incident art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte mai constată că obiectul acțiunii îl constituie cererea prin care reclamantul a solicitat să se constate că nu este tatăl biologic la minorei D. și să se dispună radierea numelui său din certificatul de naștere.

Or, în raport de situația de fapt dedusă judecății și de finalitatea urmărită de reclamant prin soluționarea cererii sale, Înalta Curte observă că obiectul acțiunii de față se constituie într-o acțiune în tăgada paternității, întrucât vizează răsturnarea prezumției de paternitate în ipoteza în care se susține că nu reclamantul este tatăl minorei.

Prin urmare, rezultă că acțiunea pendinte face parte din categoria acțiunilor privind filiația, reglementate de art. 421-440 din C. civ. (Capitolul II Filiația, Secțiunea 1 Stabilirea filiației, subsecțiunea 4 Acțiuni privind filiația).

Această categorie de cereri – cereri privitoare la stabilirea filiației – are în vedere toate acțiunile prevăzute de C. civ. în materie de filiație, cum sunt cele privind contestarea filiației (art. 421 C. civ.), stabilirea maternității (art. 422 C. civ.) stabilirea paternității (art. 424 C. civ.), tăgada paternității (art. 429 C. civ.), etc.

În ceea ce privește competența teritorială în materia acestor cereri referitoare la filiație, se reține faptul că aceasta a fost reglementată distinct de legiuitor, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilindu-se că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul său.

Or, văzând statuările și raționamentul juridic de care a uzat Judecătoria Fălticeni, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că ele sunt eronate, vădind o greșită înțelegere a naturii juridice a normelor de competență stabilite prin dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ. mai sunt competente: "1. Instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației".

Rezultă, așadar, că în cazul acțiunilor privitoare la stabilirea filiației (în categoria cărora intră și acțiunea ce face obiectul prezentului proces), competența teritorială este alternativă.

Competența este alternativă (facultativă) atunci când legiuitorul a stabilit mai multe instanțe egal competente să judece un litigiu. Prin urmare, reclamantul nu este întotdeauna ținut de respectarea regulii generale în materia competenței teritoriale, astfel încât să trebuiască să sesizeze instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În ipoteza reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, s-a stabilit o dispoziție de favoare pentru reclamant, care are posibilitatea să sesizeze, alternativ, instanța de la domiciliul pârâtului ori cea de la domiciliul său.

În logica acestor statuări, Înalta Curte reține că prezentei cereri de chemare în judecată nu-i sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din același Cod.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, reclamantul a putut opta între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., alegând să introducă acțiunea la Judecătoria Fălticeni, respectiv instanța de la domiciliul său.

În considerarea celor de mai sus, se observă că în mod greșit Judecătoria Fălticeni a apreciat că Judecătoria Moinești este competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect tăgadă paternitate, astfel că se impune retrimiterea dosarului la prima instanță sesizată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect tăgadă paternitate este Judecătoria Fălticeni, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.