ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 213/2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău-Secția I civilă la 28 iulie 2023, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a solicitat obligarea pârâților A S.A., B și C la plata sumei de 14.213.929 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

Prin sentința civilă nr. 466 din 12 iunie 2024, Tribunalul Bacău-Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâți, și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 107 C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul pârâților nu este în raza de competență a Tribunalului Bacău.

Prin sentința civilă nr. 14190 din 7 noiembrie 2024, Tribunalul București-Secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalul Bacău-Secția I civilă, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 113 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 116 C. proc. civ., precum și faptul că atât fapta ilicită, cât și prejudiciul s-a produs în raza teritorială a Tribunalului Bacău.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul București-Secția a III-a civilă a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Bacău.

Regula generală în materia competenței teritoriale, care se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală prin care să se stabilească o altă instanță competentă teritorial, este instituită la art. 107 C. proc. civ., care prevede că ,,cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”. Există situații în care legiuitorul stabilește o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente teritorial și alte instanțe. O astfel de ipoteză este reglementată la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia „în afară de instanțele prevăzute la art. 107-109 mai sunt competente: (...) 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.”

În prezenta cauză, se solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, pentru prejudiciul ce ar fi fost cauzat bugetului de stat, astfel că devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care instituie un caz de competență teritorială alternativă, fiind deopotrivă competente instanța de la domiciliul pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul. În acest context, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”. Or, prin învestirea Tribunalului Bacău, în a cărei circumscripție teritorială s-a săvârșit pretinsa faptă ilicită și s-a produs prejudiciul afirmat, reclamanta a optat pentru una dintre instanțele deopotrivă competente teritorial, opțiune care nu poate fi contestată nici de pârâți, nici de către instanță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău-Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.