Decizia nr. 1945/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1083/2021 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a civilă, la data de 16 martie 2021, sub nr.x/3/2021, reclamanta Asociația A a chemat în judecată pârâta B S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 22.399,97 lei (18.823,50 lei fără TVA) reprezentând triplul remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada 01.04.2018-31.03.2021, pentru unitățile nedeclarate la Asociația A; la plata sumei de 3.868,03 lei reprezentând penalități de întârziere, care au fost calculate până la data de 25.02.2021 și în continuare la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remunerației de mai sus; să încheie autorizații/licențe neexclusive cu Asociația A pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C.proc.civ. Prin sentința civilă nr.1083 din 25 iunie 2021, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă; a constatat competența în soluționarea cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Suceava și a dispus declinarea cauzei în favoarea acestei instanțe. I.2.Hotărârea pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția a II-a civilă Prin sentința civilă nr.311 din 18 noiembrie 2021, Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă; a respins cererea formulată de reclamantul Asociația A, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul Asociația A. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr.97 din 14 aprilie 2022, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A împotriva sentinței civile nr.311 din 18 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava – Secția a II-a civilă în dosarul nr.x/3/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B S.R.L. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Asociația A, recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă. Prin încheierea nr.123 din 16 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat soluționarea recursului în favoarea Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Urmare declinării, recursul a fost înregistrat pe rolul Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06 martie 2023, sub nr.x/3/2021*. I.

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia nr.1101 din 13 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr.x/3/2021*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta Asociația A împotriva deciziei civile nr.97 din 14 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă în dosarul nr.x/3/2021, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă în al doilea ciclu procesual Prin decizia nr.271 din 23 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr.x/3/2021*, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Asociația A, împotriva sentinței civile nr.311/18.11.2022 pronunțate de Tribunalul Suceava-Secția a II-a civilă în dosarul nr.x/3/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâta B S.R.L. A schimbat, în parte, sentința civilă nr.311/18.11.2022 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă în dosarul nr.x/3/2021, în sensul că: a admis, în parte, cererea formulată având drept obiect „pretenții”; a obligat pârâta la plata sumei de 18.823,50 lei (fără TVA inclus), cu titlu de despăgubiri reprezentând triplul remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada: 01.04.2018-31.03.2021 pentru unitățile nedeclarate la Asociația A; a obligat pârâta la plata sumei de 3.868,03 lei, reprezentând penalități de întârziere, care au fost calculate până la data de 25.02.2021 și în continuare la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a debitului; a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei de a încheia autorizații/licențe neexclusive cu reclamanta, ca nefondată; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei; a obligat intimata-pârâtă să-i achite apelantei-reclamante suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată de la fond și suma de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată din apel). I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr.271 din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Suceava – Secția a II-a civilă a declarat recurs recurenta-pârâtă B S.R.L. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă la data de 21 februarie 2024, sub nr.x/3/2021**. Prin încheierea nr.1286 din 11 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr.x/3/2021**, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat soluționarea recursului în favoarea Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul a fost înregistrat, în urma declinării, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la data de 05 august 2024, sub nr.x/3/2021*** și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr.x, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen și procesul-verbal de repartizare aleatorie (filele 1-2 din dosar). Prin cererea formulată, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea apelului și a acțiunii reclamantei, în principal ca lipsită de calitate procesuală, iar în subsidiar ca nefondată. Totodată, a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a învederat că intimata-reclamantă nu are calitate procesuală activă, întrucât toate drepturile de autor sau alte drepturi din compoziții sau interpretare artistică ar putea fi solicitate de către organismul îndreptățit, respectiv ORDA, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe. De altfel, Asociația A, asociație nonprofit, nu a obținut niciodată intrarea sa în legalitate cu privire la aceste drepturi solicitate. Mai mult, ORDA a încheiat acte de colaborare, numite decizii, cu Asociația C, repartizându-i acesteia din urmă o serie de atribuțiuni referitoare la colectarea și repartizarea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe drepturilor de autor, artiști sau executanți români și străini. Reclamanta nu poate face dovada că are exclusivitate asupra tuturor operelor artistice și interpreților atât timp cât mare parte a acestora nu se află în lista sa ca fiind colaboratori, iar ORDA a delegat mare parte a artiștilor către ASOCIAȚIA C. În motivele de apel, apelanta-reclamantă a făcut vorbire despre unele decizii ale CJUE și ale altor instanțe, interpretând în mod voit greșit unele noțiuni și termeni, tocmai pentru a induce în eroare instanța. Astfel, deși apărătorul intimatei-reclamante are reprezentarea diferenței dintre noțiunile de „public” și „loc public”, în mod voit nu face distincție între ele și le invocă în combaterea motivării primei instanțe. „Loc public” nu înseamnă camera de hotel, iar „comunicarea publică” trebuie să îndeplinească și ea anumite cerințe, respectiv să depășească numărul de persoane care ar compune o familie ori ca mai multe persoane, individual, să aibă acces simultan la aceeași difuzare. Or, în camera de hotel nu toți clienții sunt pasionați de muzică sau de alte opere de artă difuzate prin intermediul acestor dispozitive. De asemenea, instanța de apel nu a verificat Statutul societății B S.R.L. și nu a observat faptul că aceasta nu are ca obiect de activitate „organizarea de evenimente” de nicio natură, deși în motivarea hotărârii aceasta a fost reținută drept culpă principală. Societatea recurentă nu deține sală de evenimente, ci doar sala restaurantului, care deservește turiștii cazați în hotel și nu există nicio probă care să ateste faptul că în locația recurentei a avut loc vreun eveniment de orice natură. Recurenta-pârâtă deține „licență neexclusivă” eliberată de către UPFAR-ARGOA (Uniunea producătorilor de film și audiovizual din România - Asociația română de gestiune a operelor din audiovizual), motiv pentru care nu a mai încheiat și nu a solicitat o altă licență, iar în cazul în care instanța ar obliga-o la plata contribuției și către Asociația A, s-ar afla în baza unei duble impuneri pentru același serviciu. Mai mult, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, în perioada pandemiei, anii 2020 și 2021, unitatea de cazare și restaurantul au fost închise prin act administrativ al guvernului, drept pentru care pârâta a solicitat și beneficiat de „Certificat pentru situații de urgență” eliberat la data de 08.04.2020. Așa fiind, pentru anii 2020 și 2021, recurenta-pârâtă trebuia să fie scutită de plata acestor contribuții. I.5. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamanta Asociația A a solicitat, în principal, să se constate că recursul este nul, iar în subsidiar să fie respins ca nefondat și să se mențină decizia recurată ca fiind legală. Totodată, a solicitat obligarea recurentei-pârâte la achitarea cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește nulitatea recursului, intimata-reclamantă a susținut că cererea de recurs nu este motivată, întrucât criticile aduse hotărârii instanței de apel nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, astfel că nu se poate realiza un control al legalității deciziei atacate. În ceea ce privește fondul recursului, a susținut că acesta este nefondat, Asociația A fiind desemnat organismul de gestiune colectivă îndreptățit să colecteze remunerațiile cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică în scop ambiental a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, iar nu Asociația C. Recurenta-pârâtă se află în eroare în ceea ce privește calitatea de colector a Asociația C pe sursa comunicare publică, întrucât Decizia ORDA nr.305/2011 a fost anulată prin Decizia civilă nr.4789 din 11 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și a Sentinței civile nr.5570 din 05 octombrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.x/2/2012. Hotărârile instanțelor de judecată anterior menționate au fost publicate prin Decizia ORDA nr.97/2015. Intimata-reclamantă a concluzionat că a făcut dovada calității sale procesuale active cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv Decizia ORDA nr.4/1997 prin care a fost avizată funcționarea sa ca organism de gestiune colectivă, obținând personalitate juridică în temeiul sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București. În baza art. 6 alin. (1) lit. l din Statutul Asociația A, poate formula cereri de chemare în judecată împotriva oricăror persoane fizice sau juridice care datorează remunerații artiștilor interpreți sau executanți pe care îi reprezintă sau pentru care acționează în baza unui mandat legal extins. Astfel, în temeiul Legii nr.8/1996, Statutului Asociația A și a deciziilor de desemnare drept colector, intimata-reclamantă a formulat cererea de chemare în judecată potrivit mandatului acordat de către artiștii interpreți sau executanți care sunt membri ai organismului de gestiune colectivă, precum și în temeiul mandatului legal extins prevăzut de lege, întrucât comunicarea publică în scop ambiental/lucrativ este un drept care se gestionează colectiv obligatoriu. Referitor la obținerea autorizațiilor/licențelor neexclusive din partea UPFAR-ARGOA, precum și la perioada pentru care a fost obținut certificatul pentru situații de urgență, acestea reprezintă aspecte ridicate pentru prima dată în fața instanței de judecată. Inclusiv înscrisurile sunt anexate pentru prima dată cererii de recurs. Obligația către intimata-reclamantă există indiferent de autorizațiile/licențele neexclusive obținute din partea unui alt organism de gestiune colectivă, iar legat de situația de urgență, Asociația A nu a calculat remunerații pentru lunile respective. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În prealabil, cu privire la excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că, față de prevederile art. 489 alin. (2) C.proc.civ., sancțiunea nulității căii de atac intervine numai în situația în care niciuna dintre criticile aduse prin cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de lege, împrejurare care nu se verifică în speța de față. Prin urmare, sancțiunea privește calea de atac în ansamblul său, astfel încât aceasta nu va opera în măsura în care cel puțin unul dintre motivele invocate reprezintă o critică de nelegalitate, susceptibilă de a fi analizată în contextul art. 488 alin. (1) pct.1-8 C.proc.civ. - și chiar dacă partea a procedat la o încadrare juridică eronată -, urmând a nu fi primite criticile de netemeinicie, prin care se urmărește schimbarea situației de fapt reținute de instanța de apel, pe baza probelor administrate, ori cele formulate direct în recurs, așadar omisso medio. În cauză, se reține că o parte a criticilor expuse în cerere de recurenta-pârâtă vizează calitatea procesuală activă a intimatei-reclamante. Aceste critici tind a demonstra o încălcare a unor norme de drept material, făcând astfel posibilă încadrarea acestora în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct.8 C.proc.civ. În acest context, Înalta Curte, constatând că nu poate fi aplicată sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C.proc.civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare și va proceda la analiza pe fond a căii de atac, urmând ca susținerile ce nu reprezintă critici de nelegalitate să fie înlăturate ca atare. Așadar, procedând în continuare la analiza pe fond a recursului, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă critică decizia instanței de apel pe motiv că intimata-reclamantă nu are calitate procesuală activă. În susținerea acestei critici, recurenta-pârâtă învederează că toate drepturile de autor sau alte drepturi din compoziții sau interpretare artistică ar putea fi solicitate de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, precum și că acesta a repartizat Asociația C o serie de atribuții referitoare la colectarea și repartizarea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe drepturilor de autor, artiști interpreți sau executanți. Această critică va fi analizată din perspectiva motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.8 C.proc.civ., întrucât se urmărește a se demonstra o încălcare a unor norme de drept material, respectiv cele prevăzute de Legea nr.8/1996, precum și cele din Decizia ORDA nr.120/2016 referitoare la calitatea Asociația A de a colecta remunerații și de a formula cereri de chemare în judecată în numele membrilor săi și urmează a fi respinsă ca nefondată pentru argumentele ce succed. Astfel, așa cum au reținut instanțele devolutive ale fondului în cadrul situației de fapt de care instanța de recurs este ținută în cadrul controlului său de legalitate, societatea chemată în judecată administrează Hotelul D clasificat 3***, restaurantul și barul de zi din cadrul hotelului, unități situate în Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, reclamanta solicitând angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru comunicarea publică, în unitățile deținute, a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual aparținând artiștilor interpreți sau executanți fără a deține autorizație/licență neexclusivă din partea Asociația A și fără a achita remunerațiile echitabile cuvenite acestora prin lege. Remunerațiile pretinse prin cererea de chemare în judecată au fost determinate în acord cu dispozițiile Deciziei ORDA nr.120/2016. Înalta Curte reține că, pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiștii interpreți sau executanți, titulari de drepturi conexe, au dreptul la o remunerație unică echitabilă, putându-și exercita drepturile în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 144 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Pentru a fi desemnat colector pentru o anumită categorie de utilizatori, potrivit dispozițiilor Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe organismul de gestiune colectivă trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, fiind desemnat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, prin decizie, drept colector al remunerațiilor pentru categoria de titulari pe care îi reprezintă numai după ce a fost verificată îndeplinirea lor. Unul dintre organismele de gestiune colectivă reprezentativ pe teritoriul României pentru gestionarea drepturilor artiștilor interpreți sau executanți este Asociația A, calitate pe care a dobândit-o ca urmare a îndeplinirii criteriilor prevăzute de Legea nr.8/1996 avizate de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor prin Decizia nr.4/1997. În această calitate, în temeiul art. 145 art. 146 și art. 162 din Legea nr.8/1996 republicată, coroborate cu prevederile normelor de aplicare a legii, A colectează și repartizează membrilor săi remunerațiile cuvenite acestora, provenite din difuzarea înregistrărilor comerciale pe teritoriul României de către posturile de radio, cablu, TV, în restaurante, hoteluri, discoteci etc., remunerații având ca sursă: radiodifuzarea radio a fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora, radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora prin intermediul organismelor de televiziune, retransmitere prin cablu, copie privată din domeniul sonor și audiovizual, comunicare publică (cinematografe, ambiental și lucrativ) și comunicarea publică a fonogramelor de comerț și a reproducerilor acestora prin intermediul internetului sau a altor rețele de date. În speța pendinte, fiind vorba de sursa comunicare publică, normele de aplicare a Legii nr.8/1996 sunt reprezentate de dispozițiile Deciziei ORDA nr.120/2016, decizie prin care intimata-reclamantă a fost desemnată colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți. Dispozițiile art. 2 din Decizia sus menționată prevăd că „Utilizatorul are obligația de a obține din partea organismelor de gestiune colectoare ale drepturilor artiștilor interpreți sau executanți - Asociația A, respectiv ale producătorilor de fonograme - Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - U.P.F.R., conform reglementărilor legale în vigoare, autorizații-licențe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și/sau a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, anterior începerii activității de comunicare publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și/sau a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, în schimbul plății unei remunerații, indiferent de durata efectivă a comunicării publice.” Mai reține Înalta Curte că, pe lângă colectarea și repartizarea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe dreptului de autor, artiști interpreți sau executanți, în obiectul de activitate al intimatei-reclamante se menționează apărarea drepturilor artiștilor interpreți sau executanți pe care îi reprezintă, sens în care poate formula cereri de chemare în judecată împotriva persoanelor care datorează remunerații (art. 6 alin. (1) lit. s din Statutul Asociația A). De altfel, conform art. 188 alin. (1) din Legea nr.8/1996, forma aplicabilă cauzei, „(1) Titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleași solicitări pot fi formulate în numele și pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acțiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat.” Gestiunea drepturilor patrimoniale recunoscute prin lege privește exercițiul acestor drepturi și poate avea caracter individual, când însuși titularul se preocupă de valorificarea drepturilor, sau caracter colectiv, când titularul încredințează exercițiul acestora unui organism de gestiune colectivă în temeiul unui mandat. Se constată că, în speță, legitimarea procesuală activă este asigurată de calitatea reclamantei de colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și vizate de prezenta acțiune, recunoscută de dispozițiile legale incidente. În aceste condiții, în mod corect instanța de apel a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă pentru formularea pretențiilor decurgând din dreptul la remunerațiile neachitate de pârâtă pentru comunicarea publică, în unitățile deținute, a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual aparținând artiștilor interpreți sau executanți fără a deține autorizație/licență neexclusivă din partea Asociația A. Așadar, raportat la obiectul pricinii și la dispozițiile legale menționate supra, reținând și faptul că este incidentă în cauză o gestiune colectivă obligatorie, organismul de gestiune colectivă Asociația A, desemnat colector al remunerațiilor pentru administrarea drepturilor artiștilor interpreți în temeiul Deciziei ORDA nr.120/2016 aplicabile litigiului de față, justifică, contrar aprecierilor recurentei-pârâte, legitimarea procesuală activă în cauză în temeiul mandatului de gestiune colectivă, intimata-reclamantă acționând în sensul exercitării drepturilor patrimoniale în numele membrilor săi, legitimarea procesuală activă fiindu-i recunoscută prin lege. Referitor la susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia Oficiul Român pentru Drepturi de Autor ar putea solicita toate drepturile de autor sau alte drepturi din compoziții sau interpretare artistică, se impune precizarea că, deși această instituție este autoritatea unică de reglementare în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, iar una dintre principalele sale atribuții se referă la activitatea de gestiune colectivă, legea nu-i conferă atribuția de a colecta remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi de autor ori artiștilor interpreți sau executanți, ci pe aceea de a aviza constituirea și de a supraveghea funcționarea organismelor de gestiune colectivă, precum și de a controla funcționarea și activitatea acestora (art. 181 lit. f și h) din Legea nr.8/1996), fiind autoritatea care desemnează organismul de gestiune colectivă colector al respectivelor remunerații. De asemenea, în ceea ce privește susținerea că organismului de gestiune colectivă Asociația C i-au fost repartizate de către Oficiul Român pentru Drepturi de Autor o serie de atribuții referitoare la colectarea și repartizarea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe dreptului de autor și artiștilor interpreți sau executanți, trebuie menționat faptul că acest organism de gestiune colectivă a fost desemnat prin Decizia ORDA nr.305/2011 colector al remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți ori executanți și producătorilor de fonograme, publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr.399/2006. Însă, prin decizia civilă nr.5570 din 05 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.x/2/2012 irevocabilă prin decizia nr.4789 din 11 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, așa cum a susținut și intimata-reclamantă prin întâmpinare, Decizia ORDA nr.305/2011 a fost anulată, pe motiv că nu există decizii definitive ORDA de intrare în legalitate emise asupra Asociația A pe care acesta din urmă să nu le respecte, precum și că Decizia ORDA nr.305/2011 nu are temei legal, întrucât colectorul unic Asociația A îndeplinea la data emiterii deciziei toate condițiile legale pentru a exista, iar Asociația C nu avea reprezentativitate pentru a fi numit colector unic. Față de cele expuse, va fi respins ca nefondat motivul de recurs prin care se critică calitatea procesuală activă a intimatei-reclamante. În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că recurenta-pârâtă deține „licență neexclusivă” eliberată de către UPFAR-ARGOA, motiv pentru care nu a mai încheiat și nu a solicitat o altă licență, precum și că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, în perioada pandemiei, anii 2020 și 2021, unitatea de cazare și restaurant au fost închise prin act administrativ al guvernului, drept pentru care aceasta a solicitat și beneficiat de „Certificat pentru situații de urgență” eliberat la data de 08.04.2020, Înalta Curte constată că acestea sunt invocate pentru prima dată în calea de atac a recursului. Or, nefăcând obiectul învestirii în apel conform art. 477 alin. (1) C.proc.civ, devin incidente dispozițiile art. 488 alin. (2) Cod proc.civ., motivele respective fiind invocate în recurs omisso medio. De asemenea, nici susținerile potrivit cărora instanța de apel nu a verificat Statutul societății pârâte și nu a observat faptul că aceasta nu are ca obiect de activitate „organizarea de evenimente”, că societatea recurentă nu deține sală de evenimente, ci doar sala restaurantului care deservește turiștii cazați în hotel, că nu există nicio probă care să ateste faptul că în locația recurentei-pârâte a avut loc vreun eveniment de orice fel nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât nu sunt critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în vreun caz de casare. Aceste aspecte vizează netemeinicia hotărârii atacate și nu pot fi cenzurate pe calea recursului, în cadrul căreia controlul judiciar se limitează la verificarea legalității hotărârii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct.1-8 C.proc.civ. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C.proc.civ., recursul declarat de recurenta-pârâtă B S.R.L. împotriva deciziei nr.271 din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Suceava – Secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația A va fi respins ca nefondat. Totodată, reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ. Înalta Curte va dispune obligarea acesteia, ca parte care a pierdut procesul în sensul textului legal menționat, la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial potrivit documentului justificativ depus la dosar, apreciind cuantumul acestora ca fiind corespunzător muncii concrete depuse de avocatul părții intimate-reclamante și complexității dosarului.