ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1247/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 03.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, societatea B. S.R.L., solicitând ca, în urma dezbaterilor și a probelor ce vor fi administrate, să fie pronunțată o hotărâre prin care să fie obligată pârâta:

- la plata sumei de 6.518,82 RON (5.478 RON fără TVA) reprezentând triplul remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 01.08.2018-30.06.2021;

- la plata sumei de 1.083,02 RON reprezentând penalități de întârziere, care au fost calculate până la data de 15.07.2021 și în continuare la plata~penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% până la data achitării integrale a remunerației de mai sus;

- să încheie autorizații/licențe neexclusive cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate;

- la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1.349 și următoarele C. civ., Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe modificată, completată și republicată, Decizia ORDA nr. 120/2016 și Decizia ORDA nr. 60/2019, ca norme de aplicare.

Prin sentința civilă nr. 1651/29.10.2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a constatat competența în soluționarea cauzei privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, dispunând declinarea cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 10.11.2021 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 301/22.03.2023 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2021 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 6.518,82 RON cu titlu de repararea prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remunerațiilor datorate în perioada 01.11.2018 - 30.06.2021.

Pârâta a fost obligată să încheie cu reclamanta autorizație/licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual în spațiile administrate.

În rest cererea a fost respinsă.

Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B. S.R.L. considerând sentința netemeinică și nelegală. A solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării apelantei pârâte la plata sumei de 2172,94 RON cu titlul de renumerație datorată, către reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 209 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 301/22.03.2023 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă A..

A schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.478 RON cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remunerațiilor datorate în perioada 01.11.2018 - 30.06.2021.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

A respins cererea intimatei având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 209 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L. la data de 02 noiembrie 2023.

Prin cererea de recurs, pârâta a invocat, în esență, că activitatea societății a fost suspendată pe o perioadă de 3 ani, din cauza dificultăților financiare cu care s-a confruntat, că domeniul său de activitate este de pensiune turistică cu 9 camere, că reprezentanții reclamantului nu au pătruns în incinta pensiunii și nu au putut observa că sunt doar 4 camere dotate cu televizor, neexistând niciun aparat radio.

A mai expus că acest lucru se datorează faptului că în hotel funcționează o salină, clienții necesitând liniște și a solicitat să se țină cont de probele administrate în cauză.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 13 noiembrie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluția din 06 februarie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 14 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deși recurenta-pârâtă a indicat incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare ad litteram a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia recurată, cererea de apel fiind admisă în parte.

Astfel, criticile aduse privind modul de organizare a pensiunii, referitoare la numărul de aparate TV existente, la inexistența aparatelor radio, precum și la perioada de suspendare a activității sunt critici de netemeinicie prezentate drept motive de recurs, recurenta-pârâtă ignorând faptul că ele constituie aspecte de fapt relevante pentru cauză, iar asupra acestora a existat deja o cenzură din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective au fost primite în parte.

Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunțate de ultima instanță de fond, recurenta-pârâtă trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar. Simpla reluare a susținerilor făcute în etapa procesuală anterioară, respectiv în cererea de apel, ca și cum decizia de apel atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod.

Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, care se rezumă la reluarea cererii de apel, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei de apel, la raționamentul curții de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanței de recurs învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel și nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

De aceea, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia concretă a instanței de prim control judiciar.

Suplimentar, chestiunile invocate prin recurs nu pot face obiectul analizei instanței de recurs pentru că ele nu privesc greșita aplicare sau interpretare a normelor de drept material (aceasta fiind substanța cazului de casare invocat formal în speță), ci o pretinsă apreciere greșită a faptelor prin prisma probelor administrate.

Ca atare, neputându-se decela din această perspectivă expusă critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei de apel pronunțate, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 209 din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Cât privește cererea formulată de intimata-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în cuantum de 1300 RON, aceasta urmează a fi admisă în temeiul art. 453 C. proc. civ., recurenta-pârâtă aflându-se în culpă procesuală, dată fiind soluția care urmează a se pronunța asupra recursului declarat de aceasta și având în vedere că s-a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, potrivit extrasului de cont de la fila x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 209 din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Obligă pe recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 1300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2024.