ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1246/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 17.12.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată în calitate de pârâtă, societatea B. S.R.L., solicitând ca în urma dezbaterilor și a probelor ce vor fi administrate, să fie pronunțată o hotărâre prin care să fie obligată pârâta:

În drept, a invocat art. 1.166, 1.350 și urm. C. civ., Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Decizia ORDA nr. 120/2016 și Decizia ORDA nr. 60/2019, ca norme de aplicare.

Prin sentința civilă nr. 824 din 11 mai 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2021 a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în parte.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.320,90 RON (remunerații aferente perioadei 01.01.2019-31.12.2021+TVA) pentru comunicarea publică a prestațiilor artistice în restaurant. A fost obligată pârâta la plata sumei de 578,81 RON- penalități calculate la suma de 1320,90 RON până la data de 25.10.2021 si la plata în continuare a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere până la plată. A fost obligată pârâta la plata sumei de 10.944,00 RON - despăgubiri pentru comunicarea publică a prestațiilor artistice din spațiile-camere de închiriat până la data de 31.12.2021.

A fost respins capătul de cerere nr. x, ca neîntemeiat.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1220 RON - cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B. S.R.L., solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință, schimbarea în tot a hotărârii apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 762A din 17 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 824/11.05.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

A fost obligată apelanta la 900 RON cheltuieli de judecată către intimat.

Împotriva deciziei civile nr. 762A din 17 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L. la data de 15 septembrie 2023. Solicitând casarea deciziei recurate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs, pârâta a invocat, în esență, că în mod greșit a reținut instanța de apel că se impune atragerea răspunderii sale delictuale, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege întrucât nu a săvârșit nicio faptă ilicită cauzatoare de prejudicii reclamantei, comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerii acestora și/sau a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual aparținând artiștilor interpreți sau executanți fără a deține autorizații/licențe neexclusive din partea A. nefiind dovedită.

A expus că simpla deținere a unui aparat TV în spațiul deținut de pârâtă nu face dovada faptului că a fost folosit pentru a reproduce prestațiile artistice.

A mai evidențiat că între pârâtă și reclamantă nu a fost încheiat un contract, prin urmare, pretinsele facturi proforma de care se prevalează reclamanta și care pretinde că au fost comunicate pârâtei sunt nelegale, neavând la bază niciun raport juridic între părți.

Mai susține că o parte din facturile emise de reclamantă sunt anterioare perioadei de facturare, neavând niciun suport legal și fiind facturi proforma, nu pot fi înregistrate în contabilitate, neputând genera, astfel, obligații pentru cumpărător.

Reclamanta solicită în mod netemeinic și nelegal obligarea pârâtei la plata acestor sume, în condițiile în care aceasta a achitat taxele către UPFR, iar Legea nr. 8/1996 nu impune în sarcina utilizatorului plata a două taxe diferite. Astfel că, pentru un singur aparat TV nu pot fi achitate două taxe, și anume o taxă audio, și o taxă pentru audiovizual.

Reclamanta nu a făcut dovada că aparatul TV este folosit pentru altceva decât știri și transmisii sportive, nu a făcut dovada că reclamanta deține o unitate de cazare cu 10 camere de închiriat, dotate fiecare cu televizor.

Mai solicită să se aibă în vedere că în perioada dedusă judecății, din luna martie 2020 până în octombrie 2021 pârâta nu a funcționat, fiind închisă din cauza pandemiei, activitatea fiind reluată la finele anului, nefiind realizată nicio difuzare în această perioadă.

A mai invocat și nesocotirea de către reclamantă a dispozițiilor art. 1183 C. civ. privitoare la buna-credință în negocieri, întrucât autorizațiile licențe neexclusive sunt încheiate fără a respecta principiile generale și dispozițiile legale.

În drept, s-a întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 12 octombrie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluția din 23 ianuarie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 14 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția nulității, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deși recurenta-pârâtă a indicat incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare ad litteram a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia recurată, cererea de apel fiind respinsă.

Astfel, criticile aduse privind nedovedirea faptei ilicite de către reclamantă, la caracterul nelegal al facturilor care ar rezulta, pe de o parte din neîncheierea unui contract cu reclamanta și, pe de altă parte din faptul că acestea sunt proforma, la emiterea unor facturi pe o altă perioadă decât cea dedusă judecății, precum și la perioada de nefuncționare sunt critici de netemeinicie prezentate drept motive de recurs, recurenta-pârâtă ignorând faptul că ele constituie aspecte de fapt relevante pentru cauză, iar asupra acestora a existat deja o cenzură din partea instanței de apel, care a arătat detaliat argumentele pentru care criticile respective au fost respinse.

Recurenta critică formal interpretarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor legale privind răspunderea civilă delictuală, însă, în concret, face referire la aspecte de fapt, cum ar fi neverificarea în fiecare cameră a numărului exact de aparate radio sau TV, la nedovedirea deținerii aparatelor respective.

Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunțate de ultima instanță de fond, recurenta-pârâtă trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale Curții de apel și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar. Simpla reluare a susținerilor făcute în etapa procesuală anterioară, respectiv în cererea de apel, ca și cum decizia de apel atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare veritabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici adresate deciziei din apel și care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod.

Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, care se rezumă la reluarea cererii de apel, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei de apel, la raționamentul curții de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanței de recurs învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel și nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

De aceea, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia concretă a instanței de prim control judiciar.

Suplimentar, chestiunile invocate prin recurs nu pot face obiectul analizei instanței de recurs pentru că ele nu privesc greșita aplicare sau interpretare a normelor de drept material (aceasta fiind substanța cazului de casare invocat formal în speță), ci o pretinsă apreciere greșită a faptelor prin prisma probelor administrate.

Ca atare, neputându-se decela din această perspectivă expusă critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei de apel pronunțate, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 762A din 17 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Cât privește cererea formulată de intimata-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în cuantum de 1300 RON, aceasta urmează a fi admisă în temeiul art. 453 C. proc. civ., recurenta-pârâtă aflându-se în culpă procesuală, dată fiind soluția care urmează a se pronunța asupra recursului declarat de aceasta și având în vedere că s-a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, potrivit extrasului de cont de la fila x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 762A din 17 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Obligă pe recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 1300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2024.