ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1925/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data 16 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civilă sub nr.x/3/2019, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primarul General și Direcția Generală a Finanțelor Publice București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea contractului de donație autentificat sub nr.1015 din 07 octombrie 2015 de notarul public B, având ca obiect apartamentul nr. (...) din București, Str. (...), sector 1, precum și a actului subsecvent - certificatul de vacanță succesorală nr. 25/01.04.2019 emis în dosarul succesoral nr. x/2018 al BNP „C” - cu repunerea sa în situația anterioară. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr.2678 din 04 decembrie 2019, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a prescripției extinctive a dreptului la acțiune; a respins cererea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, la data de 12 mai 2020 a declarat apel reclamanta A, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 22 septembrie 2020. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin încheierea din 27 aprilie 2021, în temeiul art. 412 alin. (1) pct.1 C. proc. civ., Curtea a dispus suspendarea judecării apelului, având în vedere informațiile obținute din baza de date a evidenței persoanelor (care au relevat decesul reclamantei A, intervenit la data de 25 aprilie 2020). La data de 16 decembrie 2021, cauza a fost din oficiu repusă pe rol conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ. și art. 60 alin. (1) lit. o și art. 84 pct.25 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, pentru a se discuta excepția de perimare. La data de 01 aprilie 2022, D a depus o cerere de introducere a sa în cauză în calitate de moștenitor al defunctei A. La termenul din 05 aprilie 20220, instanța a invocat din oficiu excepția de perimare. Prin decizia civilă nr.481A din 05 aprilie 2022 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția perimării și a perimat apelul. Împotriva acestei decizii, la data de 13 aprilie 2022, a declarat recurs reclamantul D, acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data 07 iunie 2022. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă Prin decizia nr.33 din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași Curți de Apel. Cauza a fost reînregistrată la data de 31 mai 2023 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/3/2019*. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în rejudecare Prin decizia civilă nr.1231A din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția de perimare și a constatat perimat apelul formulat de apelantul-reclamant D (moștenitorul lui A), împotriva sentinței civile nr.2678/04.12.2019 pronunțate de către Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr.x/3/2019, în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice București și Municipiul București prin Primarul General. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr.1231A din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie pronunțate în dosarul nr.x/3/2019* a declarat recurs, reclamantul D, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la data de 23 ianuarie 2024 și repartizat completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fișa ECRIS și procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la filele 1 și 2 din dosarul de recurs. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a precizat doar că formulează recurs împotriva hotărârii instanței de apel pronunțate la data de 17 octombrie 2023 prin care s-a admis excepția perimării cauzei. De asemenea, a menționat că formulează prezentul recurs nemotivat, până la comunicarea hotărârii recurate, întrucât nu cunoaște încă motivarea rejudecării apelului său. I.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În ceea ce privește excepția insuficientei timbrări, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus la dosar, după reținerea cauzei în pronunțare, însă înainte de ridicarea ședinței de judecată, dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, astfel cum i s-a pus în vedere. Așadar, având în vedere că recurentul-reclamant a achitat în integralitate taxa judiciară de timbru, excepția insuficientei timbrări a recursului nu mai subzistă, recursul fiind legal timbrat. Procedând la analizarea excepției nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate și prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași art. sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. În conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs.” În situația prevăzută de teza a II-a a art. 487 alin. (1) C. proc. civ., care face trimitere la dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., există două termene de aceeași durată: unul pentru exercitarea recursului și al doilea pentru motivarea acestuia, care curge numai de la comunicarea hotărârii, în cazul în care termenul de recurs curge de la pronunțare și în cazul în care partea interesată a declarat recurs înainte de a i se comunica hotărârea. Această prevedere se justifică prin aceea că, în momentul cunoașterii soluției, partea interesată poate aprecia dacă este sau nu cazul să declare recurs, însă motivarea acestuia nu poate fi făcută decât după redactarea integrală a hotărârii și analizarea argumentelor instanței în sprijinul soluției pronunțate. În speța pendinte se observă că potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termenul de recurs este de 5 zile și curge de la pronunțarea soluției de perimare. Astfel, în această situație, potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) teza a II-a coroborate cu dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., termenul pentru motivarea recursului curge de la comunicarea hotărârii atacate. În aceste coordonate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr.1231A din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurată în prezenta cauză, a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 15 decembrie 2023, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 21 din dosarul instanței de apel, dată de la care a început să curgă termenul de 5 zile pentru motivarea căii de atac. Mai observă Înalta Curte că la data de 19 octombrie 2023 recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva deciziei civile anterior amintite, precizând în cerere doar că formulează recurs, precum și că nu-l motivează până la comunicarea hotărârii recurate, întrucât nu cunoaște încă motivarea rejudecării apelului său. Așadar, cu toate că decizia atacată i-a fost comunicată recurentului-reclamant, acesta nu a înțeles să depună la dosar, în termen de 5 zile ce curgea de la data de 15 decembrie 2023, și motivele de nelegalitate a acesteia, astfel că, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) Înalta Curte va constata că recursul formulat este nul. În ceea ce privește motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.7 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant la acest termen de judecată, în ședință publică, Înalta Curte reține următoarele: Recurentul-reclamant a invocat excepția autorității de lucru judecat, ca motiv de ordine publică, justificat de faptul că, deși Înalta Curte a casat prima hotărâre de perimare, în rejudecare, instanța de apel a invocat din nou excepția perimării, cu toate că această excepție fusese tranșată prin decizia de casare. A mai susținut că instanța de apel nu mai putea invoca excepția de perimare, indiferent de ce motive noi ar fi apărut. Prin derogare de la dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., art. 432 teza I C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat poate fi invocată pentru prima dată înaintea instanței de recurs, atât de părți, cât și de instanță din oficiu. Motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este de ordine publică, iar potrivit dispozițiilor alin. (3) al art. 489 C. proc. civ. poate fi ridicat din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică. Or, chiar dacă motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.7 C. proc. civ. este un motiv de ordine publică, acestuia i se opun dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., din a cărui redactare rezultă că numai instanța poate să-l invoce și să-l rețină după împlinirea termenului de motivare a recursului, acest drept nefiind recunoscut și părții. Partea poate supune atenției instanței existența motivului de casare de ordine publică peste termenul legal, însă reținerea și analizarea acestuia sunt lăsate la latitudinea instanței de recurs. Prin urmare, aceasta reprezintă o posibilitate, iar nu o obligație a instanței. În cazul de față, instanța de recurs nu apreciază necesar a invoca excepția autorității de lucru judecat, astfel că, având în vedere că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. a fost invocat de către recurentul-reclamant cu mult după împlinirea termenului de motivare a cererii de recurs (respectiv la acest termen de judecată), termen ce începuse să curgă față de recurentul-reclamant la data de 15 decembrie 2023 (fila 21 din dosarul Curții de Apel București), împlinindu-se la data de 21 decembrie 2023, acestuia îi lipsește aptitudinea de a învesti instanța de recurs cu cercetarea sa. În concluzie, nefiind întrunite condițiile legale pentru a putea fi cercetat pe fondul său, acest motiv de recurs nu poate fi avut în vedere. Față de cele anterior reținute, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de motivare a recursului în termen legal, astfel încât este incidentă sancțiunea nulității instituite de art. 486 alin. (3) corob. cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ.