ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1970/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general: să se constate nulitatea absolută a donației autentificate sub nr. x/4 iulie 1974 de fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 4 București; obligarea Municipiului București să emită de dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 230 mp, situat în București, str. x, sector 4; obligarea Municipiului București să lase în deplină proprietate și liniștită folosință terenul de 230 mp, situat în București, str. x, București.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 813, 814, 948 - 966 și următoarele C. civ.

Prin Sentința nr. 895 din 10 mai 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată; a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții privind propunerea de restituire în natură pentru imobilul teren în suprafață de 215 mp, situat str. x, București și a luat act că reclamanții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin Decizia nr. 482/A din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtului Municipiul București, prin primar general împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, a respins acțiunea precizată; a menținut dispoziția privind cheltuielile de judecată; a luat act că în apel intimații și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin Încheierea de ședință din 18 iunie 2019 a fost înlăturată, din oficiu, omisiunea strecurată în dispozitivul deciziei anterior menționate, menționându-se caracterul definitiv al acesteia.

Împotriva deciziei și a încheierii din 18 iunie 2019, au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., reclamanții A., B., C., formulând următoarele critici:

- Instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv pe cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. În dosarul nr. x/2008, în raport de care s-a reținut incidența autorității de lucru judecat, deși a respins cererea de chemare în judecată, tribunalul nu s-a pronunțat asupra fondului dreptului dedus judecății, întrucât a apreciat că actele doveditoare ale calității de moștenitor în sensul Legii nr. 10/2001 nu atestă decât o eventuală vocație la succesiunea autorilor reclamanților. Întrucât această chestiune nu a fost tranșată jurisdicțional, nu poate opera autoritatea de lucru judecat. De asemenea, atât cauza juridică cât și obiectul cererii sunt diferite în cele două dosare, respectiv în dosarul nr. x/2008 se solicită constatarea nevalabilității preluării de către statul român și obligarea Municipiului București să soluționeze notificarea în sensul retrocedării în natură a terenului revendicat, în timp ce în prezenta cauză se solicită constatarea nulității absolute a donației și obligarea Municipiului București să emită dispoziție de restituire, fiind invocate dispozițiile art. 813, art. 814, art. 948 - 966 C. civ. vechi;

- Instanța de apel a omis a se pronunța pe excepția puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 166/A din 25 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosar nr. x/2013, invocată de către reclamanți prin completarea la întâmpinarea formulată în termen la cererea de apel. În dosarul anterior menționat s-a reținut că reclamanții D. au calitate procesuală activă, cauza fiind trimis spre rejudecare la tribunal, unde cererea a fost respinsă prin admiterea excepției de prematuritate, urmare a apariției Legii nr. 165/2013, soluție menținută în apel. Cum legea este edictat pentru a fi aplicată, soluția este nelegală, recurenții având posesia și folosința terenului, plătind impozitul datorat.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 19 septembrie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

De asemenea, potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

În mod asemănător, pentru rațiuni de identitate a legii (mutatis mutandis) este regimul căilor de atac atunci când obiectul acțiunii vizează obligarea la emiterea dispoziției de restituire.

Împrejurarea formulării unui capăt de cerere vizând nulitatea unui contract de donație (așadar o pretinsă nevalabilitate a preluării bunului) nu este aptă să modifice sediul materiei juridice a litigiului, care rămâne circumscris legilor speciale reparatorii, cu regimul specific al căilor de atac.

În consecință, conform textelor legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, ori mutatis mutandis în care se solicită pe calea unei acțiuni directe obligarea la emiterea dispoziției în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul preluat abuziv, este apelul, așa încât prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Întrucât Decizia nr. 482/A din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate, având caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamanți împotriva deciziei din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 482/A din 9 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a Încheierii de ședință din 18 iunie 2019 a aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B. și C., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat E., în București, str. x, împotriva Deciziei nr. 482/A din 9 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a Încheierii de îndreptare a erorii materiale din 18 iunie 2019 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul București prin primar general, cu sediul în București, B-dul x.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2019.

GGC - CL