ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 33/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data 16.04.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primar General și Direcția Generală a Finanțelor Publice București, anularea contractului de donație autentificat sub numărul x/07.10.2015 de notarul public B., având ca obiect ap. 24 din str. x, precum și a actului subsecvent (certificatul de vacanță succesorală nr. x/01.04.2019 emis în dosarul succesoral nr. x/2018 al BNP C. și D.) și repunerea reclamantei în situația anterioară. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1135, art. 1135, art. 1204, art. 1205, art. 1.214 C. civ. Prin încheierea de ședință din 16.10.2019, față de precizările reclamantei, prin apărător, tribunalul, în temeiul art. 248 alin. (4) C. proc. civ., a dispus unirea excepțiilor prescripției extinctive a dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, cu fondul cauzei, pentru considerentele reținute în respectiva încheiere.

Sentința Tribunalului București Prin sentința nr. 2678/04.12.2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a prescripției extinctive a dreptului la acțiune, ca neîntemeiate. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

Decizia Curții de Apel București Prin decizia nr. 481A/05.04.2022, Curtea de Apel București, secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția perimării și a constatat perimat apelul declarat de reclamant (moștenitorul lui A.) împotriva sentinței nr. 2678/04.12.2019.

Calea de atac a recursului exercitată Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul E., moștenitor al defunctei A., arătând că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale din materia perimării. În acest sens, recurentul a arătat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ. privind suspendarea cursului perimării cât timp partea este împiedicată a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate. Recurentul a arătat că judecata cauzei a fost suspendată urmare a decesului apelantei-reclamante A., iar moștenitorul acesteia, respectiv recurentul, a formulat cerere de reluare a judecății apelului înainte de a se împlini termenul de 6 luni de la data când a dobândit înscrisul notarial care atestă calitatea sa de moștenitor testamentar. În opinia recurentului, termenul de perimare nu s-a împlinit, acesta fiind suspendat până în ziua când a dobândit certificatul de moștenitor. Prin urmare, apreciază recurentul că prin aplicarea sancțiunii perimării au fost încălcate dispozițiile constituționale care prevăd accesul liber la justiție, garantarea dreptului la apărare și dreptul persoanei la un proces echitabil.

Apărări formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Prealabil analizării propriu-zise a criticilor de nelegalitate, Înalta Curte are a observa că recursul reclamantului este încadrabil în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și nu în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum este indicat în memoriul de recurs. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că această dispoziție consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs – nemotivarea hotărârii – deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Motivarea hotărârii presupune stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi, scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță. În speța supusă analizei, se constată că judecata apelului declarat împotriva sentinței nr. 2678/04.12.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost suspendată la termenul din data de 27.04.2021, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a decesului apelantei A. intervenit la data de 25.04.2020, respectiv până la introducerea în cauză a moștenitorilor apelantei-reclamante. La data de 01.04.2022 E. a formulat cerere de introducere în cauză, în calitate de moștenitor, sens în care a depus la dosar Certificatul de moștenitor testamentar nr. 97/3.12.2021. Prin decizia nr. 481A/05.04.2022, instanța de apel a constatat perimat apelul formulat de apelantul-reclamant E., în calitate de moștenitor al defunctei A.. Din considerentele deciziei recurate reiese că instanța de apel a analizat un alt temei al suspendării cauzei față de cel indicat în încheierea de la termenul din 27.04.2021, sens în care, prin considerentele deciziei nr. 481A/05.04.2022, a fost reținută, în mod greșit, incidența art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv lipsa nejustificată a părților. În drept, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." În sensul prevederilor legale expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinate de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății. Stabilirea împrejurărilor de fapt potrivit cărora procesul a fost abandonat, rămânând în nelucrare din motive imputabile părții împotriva căreia operează perimarea, o perioadă de cel puțin 6 luni, este o chestiune de fapt ce trebuie dovedită și motivată. Înalta Curte constată că decizia nr. 481A/05.04.2022 cuprinde motive străine de natura pricinii, în contextul în care instanța de apel a reținut eronat motivul suspendării cauzei la termenul din 27.04.2021. Astfel, în motivarea hotărârii recurate instanța de apel a reținut unul dintre motivele suspendării voluntare, lipsa nejustificată a părților, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., or în cauză, la termenul din 27.04.2021 s-a reținut incidența motivului suspendării de drept privind necesitatea introducerii în cauză a moștenitorilor apelantei-reclamante, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Totodată, instanța de apel a reținut că momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este reprezentat de data încheierii de ședință, 17.04.2021, prin care s-a luat măsura suspendării (și s-a împlinit la data de 27.10.2021). Or, din actele și lucrările dosarului reiese că măsura suspendării s-a dispus la termenul de judecată din 27.04.2021, încheierea de ședință purtând data de 16.03.2021. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că argumentele care fundamentează soluția pronunțată de instanța de apel sunt străine de natura pricinii și, ca atare, nu furnizează părților dovada examinării chestiunilor litigioase ale cauzei și a analizării mijloacelor de apărare invocate de acestea. Pentru considerentele arătate, criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt fondate, drept pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. În rejudecare, se vor avea în vedere, conform art. 501 alin. (1) C. proc. civ., dezlegările date prin prezenta decizie asupra necesității verificării termenului de perimare prin raportare la temeiul de drept care a stat la baza suspendării cauzei la termenul din 27.04.2021, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum și motivele invocate de reclamant ca având efect suspensiv asupra curgerii termenului de perimare, a căror analiză a devenit inutilă în această fază procesuală față de soluția impusă în raport de considerentele anterior expuse.