ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 153/2025

Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, reține următoarele:

La 25 octombrie 2024 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția I civilă recursul declarat de contestatorul A împotriva sentinței nr. 1020A din 17 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/3/2024 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În cadrul cererii de recurs recurentul a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, petentul a arătat că prevederile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, potrivit cărora ,,Candidații independenți trebuie să fie susținuți de minimum 0,5% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședință în circumscripția respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 500 de alegători.”, constituie o dispoziție ,,neconstituțională, nelegală, antiromânească, sensibilă și nevralgică, din perspectiva procentului de minim 0,5%.”

Arată în continuare că ,,acest procent este cel decisiv, nu voturile românilor”, precum și împrejurarea că ,,în stabilirea acestui procent neconstituțional au existat influente romani incapabili vechi parlamentari SRI – aripa defectori &FSB Rusia & Mossad Israel, pentru care strângerea de semnături de la susținători a fost un fleac, a fost o nimica toată. Dacă ar fi fost capabili români parlamentari și fără influențe SRI aripa defectori &FSB Rusia & Mossad Israel ar fi scris un procent MAI MIC. Eu = A nu = NU am avut NEUTRALITATEA până în 17.10.2024, ci am persecuții ale celor 2 = două spionaje antiromânești: FSB Rusia & Mossad Israel & SRI – aripa defectori NEAMT, cu NOI argumente în bruiaje, piedici, împotriviri în realizarea acestui procent din textul articolului 54 alineatul 3. Eu = A am dorit 2024 să fiu deputat, mai ales că mie în cvasi-totalitate instanțele mi-au respins din ura contra mea = A și netemeinic îmbunătățiri la legi, pe care paradocal cine mănâncă cozonaci prin legi = îmbuibații/e judecători/e NU vor să le îmbunătățească, optimizeze legile și numai = doar un sărac român eu = A mă sufoc. Procentul prezintă încălcări SRI&FSB Rusia & Mossad Israel ale textelor constituționale din: art. 1 alin. (4) și (5) și art. 37 al. 1”

Asupra excepției nulității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, ,,Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.”, iar potrivit alin. (4) ,,Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. (...) ”

Dispozițiile Codului de procedură civilă constituie, potrivit art. 2, procedura de drept comun în materie civilă, acestea aplicându-se și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare. Astfel, aceste dispoziții sunt aplicabile și în ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, art. 14 din Legea nr. 47/1992, prevăzând că ,,procedura jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale.”

Potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., ,,orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea. ”

Așadar, orice cerere adresată instanțelor judecătorești – inclusiv cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, trebuie să conțină, între altele, atât obiectul, cât și motivele cererii. Dacă din analiza cererii formulate de către petentul A de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reiese obiectul cu care instanța este învestită, din maniera de expunere ce urmează invocării excepției nu se pot decela motivele de fapt și / sau de drept, care ar putea permite instanței să procedeze la analiza condițiilor de admisibilitate ale cererii prin raportare la cadrul legal constituit.

Astfel, petentul nu se poate rezuma la a formula o pretenție – în cazul de față invocarea excepției de neconstituționalitate, fără să motiveze care este sursa acelei pretenții, în cazul de față fiind necesar a se indica dispozițiile constituționale pretins a fi fost încălcate de către norma în raport de care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, precum și modul în care aceste dispoziții sunt încălcate de norma criticată.

După cum se reține în doctrină, partea care învestește instanța cu o cerere trebuie să expună faptele de o așa manieră încât acestea să poată fi subsumate în ipotezele normelor juridice a căror aplicare o pretinde în speță, în lipsa motivelor de fapt, sau dacă acestea sunt neclare ori prezintă lacune grave, cererea urmând a fi anulată.

Or, din analiza cererii formulate de petent reiese că acesta înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, arătându-se totodată care sunt dispozițiile din Constituția României care ar fi încălcate, respectiv art. 1 alin. (4) și (5) și art. 37 alin. (1). Cu toate acestea, ce nu se poate decela din solicitarea formulată de petent, sunt argumentele concrete pe care le invocă pentru a putea demonstra maniera în care norma criticată pentru vicii de constituționalitate ar nesocoti principiile și dispozițiile din legea fundamentală, observându-se că cererea petentului cuprinde afirmații lipsite de sens și înțeles, fiind redată o înșiruire ilogică de cuvinte care nu susțin un raționament sau o argumentație menită să sprijine cererea de sesizare.

În acest context, întrucât din cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată de petentul A nu se pot decela, în mod logic, motivele de fapt și de drept care ar permite analiza condițiilor de admisibilitate a cererii, având în vedere totodată că indicarea motivelor unei cereri sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, Înalta Curte constată întrunite condițiile prevăzute de art. 196 C. proc. civ., impunându-se anularea cererii formulate ca informă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea formulată de petentul A de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.

Cu recurs în termen de 48 ore de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.