ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1282/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Brașov-Secția civilă a admis, în parte, cererea formulată de contestatoarea A privind sesizarea Curții Constituționale. A dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportare la dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 149 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A, arătând că soluția adoptată nu este corectă, întrucât articolul invocat are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că instanța de apel îi va imputa, prin darea în plată, costurile multiplicării înscrisurilor transmise prin poștă electronică.

Drept urmare, textul de lege invocat are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât are efecte asupra justițiabilului, ulterior momentului pronunțării soluției.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin încheierea recurată a fost respinsă cererea contestatoarei A de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (4) C. proc. civ., reținându-se că textul legal a cărui neconstituționalitate se invocă nu îndeplinește una din condițiile de admisibilitate a căror întrunire este prevăzută de lege în mod cumulativ, respectiv aceea a legăturii cu pricina în care este invocată excepția.

Referitor la soluția respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin reținerea neîntrunirii condiției de admisibilitate relativă la existența legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că aceasta este corectă.

Astfel, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1) (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiții nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că recurenta a invocat neconstituționalitatea art. 149 alin. (4) C. proc. civ., care reglementează situația în care o cerere este comunicată prin fax sau poștă electronică. Într-o astfel de situație, grefierul de ședință are obligația de a realiza din oficiu copiile necesare ale cererii, pentru a asigura comunicarea acesteia către toate părțile implicate în litigiu, costurile fiind suportate de partea care ar fi trebuit să îndeplinească această obligație.

Însă, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, întrucât obiectul litigiului este contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 337/R din 05 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/62/2021, având ca obiect reexaminare amendă judiciară.

Prin decizia nr. 337/R din 05 octombrie 2023, anterior menționată, Curtea de Apel Brașov a admis excepția netimbrării cererii de recurs, excepție invocată de instanță din oficiu; a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de revizuenta A împotriva deciziei civile nr. 107/R din 17 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. x/62/2021. În temeiul art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, a obligat pe revizuenta A la plata către Stat a sumei de 100 lei, reprezentând taxa de timbru datorată pentru soluționarea cererii de revizuire de către Tribunalul Brașov.

Prin urmare, rolul instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare se rezumă la a verifica dacă în mod justificat a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de revizuenta A împotriva deciziei civile nr. 107/R din 17 octombrie 2022 sau soluția pronunțată este rezultatul unei erori materiale.

Contestatoarea a solicitat sesizarea Curții Constituționale susținând că dispozițiile art. 149 alin. (4) C. proc. civ. încalcă accesul la justiție, întrucât impun părților obligația de a suporta costurile multiplicării actelor transmise prin fax sau email de către instanță.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov-Secția I civilă, în dosarul nr. x/64/2023, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 149 alin. (4) C. proc. civ. S-a reținut că instanța nu a impus nicio măsură asupra contestatoarei privind acoperirea costurilor multiplicării documentelor, iar acest aspect nu afectează soluționarea contestației în anulare, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, art. 149 alin. (4) C. proc. civ. nu are legătură cu recursul soluționat prin decizia nr. 337/R din 05 octombrie 2023, care a fost anulat pentru neîndeplinirea obligației de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina părții, pentru soluționarea căii de atac și nici cu soluționarea contestației în anulare, unde nu s-a impus contestatoarei nicio obligație financiară privind multiplicarea cererilor pentru comunicare. Ca atare, critica referitoare la pretinsul caracter neconstituțional al dispozițiilor art. 149 alin. (4) C. proc. civ. nu este de natură să producă un efect util pentru parte în cadrul contestației în anulare, neavând legătură cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, „legătura cu soluționarea cauzei”, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului”. (a se vedea Decizia nr. 438/08.07.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600/12.08.2014)

Referitor la această problematică, Curtea Constituțională a arătat că, în esență, „condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată.” (a se vedea decizia nr. 360/08.06.2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017/19.10l.2022).

Întrucât în cauză, potrivit celor arătate, prin încheierea recurată în mod legal a fost constatată neîndeplinirea condiției de admisibilitate menționate, recursul nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A împotriva încheierii din 23 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – Secția civilă în dosarul nr. x/64/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.