ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1753/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 24 februarie 2024, pe rolul Curții de Apel Brașov – secția civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2024, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 31R din 31 ianuarie 2024 a aceleiași instanțe.

La termenul din data de 28 martie 2024, contestatoarea a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 197 și art. 200 din C. proc. civ., referitoare la timbraj.

Prin decizia civilă nr. 139/R din 28 martie 2024, Curtea de Apel Brașov – secția civilă a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 26 alin. (1) și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. A dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 26 alin. (1) și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 și art. 200 din C. proc. civ.. A admis excepția netimbrării contestației în anulare, invocată din oficiu. A anulat contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 31/R din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei civile nr. 139/R din 28 martie 2024 a Curții de Apel Brașov – secția civilă a declarat recurs contestatoarea A., apreciind că este parțial nelegală, sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 și art. 200 din C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs, depuse la data de 20 iunie 2024, aceasta arată că există legătură între textele de lege a căror neconstituționalitate solicită a se constata și litigiul în cauză întrucât cererile sale au fost anulate, ca netimbrate. Instanțele, când au dat astfel de soluții, au aplicat aceste dispoziții legale.

Prin urmare, în opinia sa, condițiile de admisibilitate ale sesizării Curții Constituționale sunt îndeplinite, în ceea ce privește toate textele de lege menționate în cererea depusă la Curtea de Apel Brașov.

În consecință, solicită admiterea recursului, anularea parțială a hotărârii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 și art. 200 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11 aprilie 2024, s-a fixat termen la data de 20 iunie 2024, pentru analiza recursului declarat de petenta A. împotriva deciziei civile nr. 139R din 28 martie 2024 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul căii extraordinare de atac este reprezentat de decizia civilă nr. 139R din 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, pe care recurenta o apreciază ca fiind nelegală sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 197 și 200 din C. proc. civ.

Criticile expuse în cererea de recurs vizează, exclusiv, împrejurarea că aceste texte de lege au legătură cu cauza, fiind îndeplinite, în opinia recurentei, toate cerințele de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992.

Motivele de recurs sunt nefondate.

Înalta Curte reține că sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a acesteia.

Instanța de judecată nu are atribuții de jurisdicție constituțională, astfel încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea unui aspect de contencios constituțional, fiind verificată numai admisibilitatea acesteia.

Condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cu care "1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Prin urmare, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere trebuie îndeplinite condițiile impuse de legiuitor și anume:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În acord cu Curtea de Apel Brașov – secția civilă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petenta A. cu privire la art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 și art. 200 din C. proc. civ., nu îndeplinește una dintre aceste condiții impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv aceea ca textele de lege, a căror neconstituționalitate se susține, să aibă legătură cu speța.

Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

Or, art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește cuantumul taxei judiciare de timbru pentru cererea de revizuire, iar art. 197 și art. 200 din C. proc. civ. sunt dispoziții generale care reglementează parte din condițiile formale pentru începerea proceselor civile și procedura de regularizare a cererilor de chemare în judecată.

Aceste texte de lege nu au stat la baza pronunțării deciziei civile nr. 139/R din 28 martie 2024 a Curții de Apel Brașov – secția civilă, soluția anulării căii extraordinare de atac având în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) și ale art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, nu există o legătură indisolubilă între necesitatea controlului de constituționalitate, respectiv a controlului posterior și concret al celor trei dispoziții legale, pe calea excepției de neconstituționalitate, și soluționarea cauzei, în faza procesuală a contestației în anulare.

Or, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, sesizarea instanței de contencios constituțional este inadmisibilă atunci când, indiferent de soluția ce ar fi pronunțată referitor la excepția de neconstituționalitate, decizia nu poate produce niciun efect cu privire la cauza pendinte în care a fost invocată. (Decizia Curții Constituționale nr. 372/2022, publicată în M. Of. nr. 1179 din 8 decembrie 2022).

În consecință, întrucât dispozițiile legale invocate de recurentă au fost, în mod corect, aplicate în cauză, nefiind incident niciun motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 139/R din 28 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.