ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 74/2025

Circumstanțele cauzei Prin cererea de reexaminare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, la data de 2 octombrie 2024 sub nr. x/2024/a1, petenta A. a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii și scutirea de la plata taxei judiciare de timbru stabilite prin rezoluția din data de 26 iulie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov, secția civilă. Prin aceeași cerere, petenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., în ceea ce privește sintagma "numai dacă dovedește" și ale art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, apreciind că se încalcă art. 1, art. 21 alin. (1)-(3), art. 56 alin. (2) din Constituție, precum și art. 1 și art. 47 din Carta fundamentală a drepturilor omului.

Încheierea Curții de Apel Brașov, secția civilă Prin încheierea din 15 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de reexaminare; a admis excepția tardivității și, în consecință, a anulat cererea de reexaminare formulată de contestatoarea A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul civil nr. x/2024 al Curții de Apel Brașov, având ca obiect contestație în anulare; a admis, în parte, cererea formulată de contestatoarea A. privind sesizarea Curții Constituționale; a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei "numai dacă dovedește" cuprinsă în art. 186 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 1 și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituția României; a respins cererea contestatoarei de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2024, cu referire la soluția adoptată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, petenta A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept. Petenta susține că se impunea sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 întrucât aceste dispoziții au generat procedurile și termenele imposibil de parcurs în cazul justițiabilului victimă în cauză, care nu ar fi existat dacă nu era impusă, irațional, obligația plății taxelor judiciare de timbru tuturor persoanelor fizice, independent de capacitatea de plată și de faptul că cererea de chemare în judecată vizează încălcarea unui drept fundamental. Apreciază că inclusiv soluționarea cererii de repunere în termen are legătură cu sintagma atacată din art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 - toate persoanele fizice - întrucât nu ar fi existat cerere de reexaminare, cerere de repunere în termen și termen de formulare a cererii de reexaminare dacă textul legal incriminat nu impunea obligația plății taxei judiciare de timbru tuturor persoanelor fizice. Susține că dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ. sunt legate indisolubil, în cazul cererii de repunere în termen, de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013.

Apărările formulate În cauză, intimații nu au formulat întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 5 noiembrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 la constatarea condițiilor de admisibilitate, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune "atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului" (Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19). Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată. Verificând, din perspectiva celor expuse, legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte reține că, deși valorificarea excepției de neconstituționalitate a fost solicitată în cadrul unui litigiu pendinte și că normele pretins neconstituționale privesc dispoziții cuprinse într-un act normativ aflat în vigoare (respectiv, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013), acestea nu au legătură cu cauza în care au fost invocate. Normele vizate de neconstituționalitate - art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 - prevăd următoarele: "Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de către toate persoanele fizice și juridice și reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție." În speța pendinte, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a fost formulată de către recurentă în cadrul unei cereri de reexaminare, promovate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere soluționată prin încheierea din 15 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în sensul anulării acesteia pentru nerespectarea termenului de formulare. În raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că, în mod judicios, s-a reținut netemeinicia cererii de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate fiind invocată cu referire la o normă care nu are legătură cu litigiul (corespunzător obiectului dosarului și soluției pronunțate asupra cererii de reexaminare). Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.