ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1145/2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin decizia civilă nr. 538 din 15 septembrie 2022, Tribunalul Maramureș a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de strămutare formulată de petenta A cu privire la cererea de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/100/2022 al Tribunalului Maramureș, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 82 din 13 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de strămutare a dosarului nr. y/100/2022 al Tribunalului Maramureș, formulată de petenta A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatoarea A, solicitând instanței anularea deciziei civile nr. 82 din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. z/100/2022 și a deciziei civile nr. 538 din 15 septembrie 2022 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. z/100/2022.

Prin sentința civilă nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/33/2022, Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă a admis excepția perimării cererii, invocată din oficiu, și, în consecință, a constatat perimarea contestației în anulare formulate de petenta A împotriva deciziei civile nr. 82 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. z/100/2022 și privind decizia civilă nr. 538 din 15 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Maramureș în același dosar.

Împotriva deciziei civile nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția I civilă au declarat recurs recurenții B, C și A.

Recurenții au învederat că sunt nemulțumiți de hotărârea recurată și au indicat că vor depune motivele de recurs la o dată ulterioară.

La 28 noiembrie 2023, intimații D și E au transmis întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat.

La 24 decembrie 2024, recurenții C, A și B au transmis răspunsuri la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat de B în conformitate cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 458 C. proc. civ., ,,căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.”

Așadar, alte organe sau persoane decât părțile litigante nu au legitimare procesuală în ceea ce privește exercitarea căilor de atac în litigiile la care nu au fost sau devenit parte în instanța a cărei hotărâre se atacă, dacă legea nu prevede altfel.

Verificând legitimarea procesuală a recurentei în raport cu judecata în etapele procesuale anterioare, Înalta Curte constată că B nu a avut calitatea de parte în litigiul pendinte. În acest sens, se observă că prin decizia civilă nr. 82 din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. z/100/2022, a fost respinsă cererea formulată de petenta A, privind strămutarea dosarului nr. y/100/2022 al Tribunalului Maramureș în care figurează ca părți A, în calitate de revizuent, D, E, C și F S.R.L., în calitate de intimați, iar împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatoarea A.

Prin urmare, raportat la cadrul procesual stabilit în cauză, se constată că recurenta B nu a avut calitatea de parte în litigiul în care a fost pronunțată hotărârea recurată și nici nu este incidentă excepția prevăzută de art. 458 teza finală C. proc. civ., motiv pentru care aceasta nu justifică legitimare în declararea căii de atac, recursul declarat fiind inadmisibil.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursul declarat de recurenții C și A, în conformitate cu dispozițiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:

Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488

Din dispozițiile legale enunțate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Principala condiție a legalității dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței, întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate conduce la casarea unei hotărâri judecătorești. Motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele hotărârii atacate și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a contura nelegalitatea hotărârii atacate și să permită, astfel, exercitarea controlului judiciar extraordinar al instanței de recurs.

Verificând în concret respectarea acestor exigențe, Înalta Curte constată că recurenții au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, prin care instanța a constatat perimată contestația în anulare formulată de petenta A împotriva deciziei civile nr. 82 din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Cluj.

Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.” Așadar, controlul legalității unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării condițiilor pentru constatarea perimării. Raportat la dispozițiile art. 416 C. proc. civ., constatarea perimării poate interveni numai după prealabila verificare a următoarelor condiții: cauza să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni; rămânerea în nelucrare să se fi datorat culpei părții; neintervenirea unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; inexistența unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; și inexistența unei cauze de stingere a procesului prevăzute de o normă specială.

Drept urmare, în cadrul prezentului recurs pot face obiectul controlului de legalitate criticile ce vizează soluția de perimare a cererii de strămutare.

Înalta Curte constată că recurenții s-au limitat la o simplă afirmație în sensul că sunt nemulțumiți de hotărârea pronunțată, fără a expune critici concrete care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de lege, astfel că recursul declarat în cauză este privat de elementele esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale.

Recurenții ar fi trebuit să indice toate argumentele de drept pentru care apreciază că sancțiunea perimării a fost aplicată greșit de către curtea de apel, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs într-o manieră suficient de precisă este necesară pentru a permite înțelegerea și verificarea acestora. Această exigență este conformă cu art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană statuând că, pentru a-și îndeplini misiunea, instanțele judecătorești trebuie să beneficieze de „cooperarea părților care, în măsura posibilului, sunt ținute să-și expună pretențiile în mod clar, neambiguu și rezonabil structurate” (Hotărârea din 28 martie 2000, în Cauza Janquie et Ledun contra Franței).

În conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 din același cod, constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv aceea a anulării căii de atac promovate de recurenții C și A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B împotriva sentinței nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/33/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă.

Anulează recursul declarat de recurenții C și A împotriva sentinței nr.88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/33/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2024.