ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 99/2026
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 99/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2026
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin decizia civilă nr. 538/A din 15 septembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de strămutare formulată de petenta A. cu privire la cererea de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Maramureș, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea nr. 82/F/CC din 13 octombrie 2022 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Maramureș, formulată de petenta A..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatoarea A., solicitând instanței anularea deciziei civile nr. 82/F/CC din 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2022 și a deciziei civile nr. 538 din 15 septembrie 2022 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. x/2022.
Prin sentința civilă nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj - secția I civilă a admis excepția perimării cererii, invocată din oficiu, și, în consecință, a constatat perimarea contestației în anulare formulate de petenta A. împotriva deciziei civile nr. 82 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2022 și privind decizia civilă nr. 538 din 15 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Maramureș în același dosar.
Împotriva deciziei civile nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția I civilă au declarat recurs A., B. și A..
Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin decizia nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
De asemenea, a anulat recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva sentinței nr. 88/F/CC din 13 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022 au declarat contestație în anulare recurenții A., B. și A..
Susțin contestatorii că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la exercitarea căilor de atac.
Anume, instanța a reținut că A. nu are calitatea de parte, însă aceasta este proprietarul terenului cu privire la care s-a pronunțat hotărârea. Prin urmare, recursul declarat de A. vizează direct drepturile sale patrimoniale, ceea ce îi conferă acesteia legitimare procesuală conform art. 458 C. proc. civ., chiar dacă nu a participat la toate etapele anterioare, iar aplicarea formală a dispozițiilor art. 458 din același cod, fără a verifica impactul hotărârii asupra dreptului de proprietate reprezintă o eroare de procedură.
Privitor la recurenții B. și A., instanța a constatat nulitatea recursului în temeiul art. 489 C. proc. civ., reținând lipsa unor critici încadrabile în art. 488. Totuși, din cuprinsul deciziei rezultă că instanța nu a verificat dacă termenul de perimare a fost aplicat corect, deși acesta reprezintă singurul element ce poate fi analizat în recurs în astfel de cauze.
Arată că instanța a reținut că recursul trebuia motivat cu privire la dispozițiile art. 416 C. proc. civ. privind perimarea, însă nu a verificat dacă în cauză au existat cauze de întrerupere/suspendare, deși aceasta reprezenta esența controlului judiciar.
Arată contestatorii că neanalizarea unui element obligatoriu în recurs echivalează cu o soluție dată cu o omisiune esențială, atrăgând aplicarea art. 503 alin. (2) C. proc. civ.
În concluzie, contestatorii solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 1145 din 23 aprilie 2024 și admiterea recursului.
Apărările formulate în cauză
La 23 ianuarie 2026, intimații C. și D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la aspectul procedural al timbrajului, se reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.
Conform art. 148 alin. (6) C. proc. civ., "cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit dispozițiilor art. 197 din același cod, "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".
Înalta Curte reține că pentru formularea contestației în anulare se datorează taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON, astfel cum prevede art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".
De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2), "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței...".
Prin rezoluția de primire a dosarului, s-a stabilit că, în cauză, contestatorii datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării contestației în anulare, ca netimbrată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că părțile care au formulat contestația în anulare au fost înștiințate că au obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii, citațiile fiind primite la 18 decembrie 2025 de către contestatori, conform dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs.
Cu toate acestea, contestatorii nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea contestației în anulare, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Totodată, se reține că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu a fost formulată cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.
Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 197 C. proc. civ. și va anula contestația în anulare.
De altfel, contestația în anulare nu a îndeplinit nici condiția referitoare la termenul înăuntrul căruia putea fi formulată, în contextul în care, potrivit dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", iar potrivit pct. 3, "când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an...".
Se constată că decizia nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, atacată pe calea prezentei contestații în anulare, a fost comunicată contestatorilor la data de 24 februarie 2025, iar termenul de 15 zile reglementat de prevederile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 12 martie 2025 (miercuri).
Or, prezenta contestație în anulare a fost transmisă prin poștă electronică la data de 30 noiembrie 2025, așadar cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut la art. 506 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Înalta Curte notează că raportarea legiuitorului la termenul de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă nu echivalează cu un drept de opțiune al părților, în sensul de a formula contestația în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a acesteia.
Termenul de un an este un termen limită și are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, doar în situațiile în care nu este posibilă calcularea termenului obiectiv de 15 zile, deoarece comunicarea hotărârii fie lipsește, fie nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Atare rațiune a normei, rezultată și din ordinea în care termenele diferite sunt indicate în text, impune ca verificarea respectării termenului de formulare a contestației în anulare să se raporteze prioritar la termenul de 15 zile și numai în subsidiar la termenul limită de un an, dacă este întrunită vreuna dintre situațiile de excepție menționate anterior.
În cauză, dincolo de faptul că părțile contestatoare nu se pot prevala de termenul de 1 ani, Înalta Curte reține că inclusiv acest termen a fost depășit, sens în care, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia nr. 1145 a devenit definitivă la data pronunțării, 23 aprilie 2024, termenul de 1 an s-a împlinit la 23 aprilie 2025, iar contestația în anulare a fost transmisă prin poștă electronică la 30 noiembrie 2025.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va anula contestația în anulare formulată de contestatorii A., B. și A. împotriva deciziei nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează contestația în anulare formulată de contestatorii A., B. și A. împotriva deciziei nr. 1145 din 23 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.