ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 259/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1574 din 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 23R din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestație în anulare - cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți la 11 noiembrie 2021, fiind fixat termen pentru soluționare la 3 februarie 2022.

În cuprinsul contestației în anulare, contestatorul a solicitat admiterea căii de atac și soluționarea fondului cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, apreciind că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale de ordin procedural și cuprinde fraze nedovedite, ce au avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, cu încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, art. 513 alin. (5) și art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de recurs a reținut că decizia civilă nr. 406/R din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 276/A din 25 iunie 2020 a Tribunalului Maramureș, este o hotărâre definitivă. Însă această decizie a fost atacată cu revizuire, în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ceea ce, în aprecierea contestatorului, determină o nouă judecată a apelului.

În accepțiunea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, în speță fiind deschisă calea de atac a recursului.

Pentru considerentele prezentate, contestatorul solicită anularea hotărârii atacate și soluționarea pe fond a cauzei.

În drept, a invocat dispozițiile art. 5 alin. (1), art. 13 alin. (3), art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., art. 6 și art. 13 CEDO.

Examinând contestația în anulare din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea supusă analizei s-au invocat, drept motive ale contestației în anulare, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale."

Textul de lege vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor astfel de greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Când instanța de judecată, cunoscând actele și lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare proprie a normelor legale incidente în speță, nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul textului legal, ci eventual o greșeală de judecată.

Or, împrejurările reclamate de contestator nu se circumscriu motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs, supuse deja analizei unei instanțe de recurs.

În consecință, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că soluția nu ar fi una corectă, în conformitate cu opinia contestatorului.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecății nu se circumscriu motivului de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1574 din 14 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2022.