Decizia nr. 49/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.547/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.758/117/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse două rapoarte întocmite de judecătorii-raportori, ce au fost comunicate părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 21 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.758/117/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în perioada în care reclamantul a avut contract individual de muncă la cooperativa agricolă de producție, volumul de muncă realizat (având funcția de șef de fermă - inginer) poate fi luat în calcul ca timp util la pensie, la stabilirea drepturilor de pensie.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 noiembrie 2024, cu nr. 2.547/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 24 februarie 2025. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare " Art. 32. - (1) Constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială prevăzută de prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție sau au achitat contribuția minimă prevăzută de Legea nr. 5/1977. Pentru perioada anterioară datei de 1 iulie 1992, contribuția minimă prevăzută de lege se consideră achitată la nivel de 5.600 lei lunar pe perioada în care s-a realizat timp util la pensie. (2) Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă. (...)"

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare " Art. 16. - Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001 (...)"; " Art. 17. - (3) Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001."

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare " Art. 121. - (1) Prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare. (2) Timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor. Fracțiunile de an se neglijează. (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 martie 2024 pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj: să dispună anularea Deciziei nr. xxx din 13 februarie 2024 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, în sumă de 19.480 lei, în cadrul pensiei pentru limită de vârstă, ca fiind nelegală, și, în consecință, să dispună anularea deciziei de pensionare contestate, cu obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă, prin luarea în considerare, în mod corect, a tuturor veniturilor încasate și dovedite cu actele depuse la dosar, inclusiv privind valorificarea timpului util în agricultură; să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin decizia menționată a fost obligată, fără a avea vreo culpă, să achite o sumă exorbitantă pentru o presupusă eroare a casei de pensii la calcularea pensiei sale pentru limită de vârstă. Având în vedere că pentru acest calcul eronat culpa aparține în exclusivitate pârâtei, care i-a rectificat decizia inițială de pensie, consideră că îi este încălcat dreptul la pensie pentru limită de vârstă, prin neluarea în considerare a timpului util realizat în agricultură.

Or, valorificarea timpului util în agricultură pentru inginerii agronomi este reglementată prin art. 31 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 80/1992) 1 , în baza căreia i s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă. Acest timp a fost efectiv lucrat, reclamanta fiind angajată încă din anul 1965 ca inginer agronom în cadrul unui CAP, apoi ca șef de fermă și inspector de specialitate între 1987-1991, iar din 1991 și până în 1999 - data pensionării, profesor de specialitate, conform carnetului de muncă. 1 Art. 32, după republicarea legii.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare, prin care a susținut că prin decizia contestată s-a dispus constituirea în sarcina reclamantei a debitului în sumă de 19.480 lei, încasată necuvenit pe perioada 1 martie 2021-29 februarie 2024, plata fiind generată de valorificarea eronată a timpului util în agricultură. A solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

La termenul din 21 octombrie 2024, instanța a pus în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu interpretarea problemei de drept arătate.

Prin încheierea pronunțată la aceeași dată s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a apreciat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență menționată, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Față de prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul a reținut că este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dosarele având ca obiect drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, chiar dacă ele sunt pe rol în primă instanță.

Ca atare, a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru sesizarea instanței supreme, în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept ce face obiectul cauzei.

Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată vizează sume achitate cu titlu de drepturi de pensie, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra chestiunii de drept cu care este sesizată și aceasta nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au exprimat puncte de vedere asupra chestiunii de drept, altfel decât prin pozițiile procesuale rezultate din cererile depuse la dosar. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

În ceea ce privește fondul chestiunii deduse interpretării, tribunalul a reținut că s-au conturat două opinii de interpretare a acestei probleme de drept.

Într-o primă opinie, avându-se în vedere dispozițiile art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010), și, respectiv, ale art. 34 și 38 din Legea retribuirii muncii în unitățile agricole cooperatiste nr. 1/1982, cu modificările ulterioare (Legea nr. 1/1982), se apreciază că nu se poate cumula salariul obținut cu lucrările agricole executate, întrucât pentru acestea din urmă nu se primea o retribuție separată de cea cuvenită funcției avute în baza contractului de muncă, ci era o condiție impusă de legiuitor pentru a primi retribuția pentru funcția îndeplinită.

Într-o a doua opinie se arată că, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (3) și art. 159 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, se poate concluziona că, prin fișa cuprinzând timpul util, luată inițial în calcul de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, se atestă volumul de norme realizat de reclamantă în cadrul cooperativei agricole de producție.

Fișa menționată reprezintă act doveditor în sensul prevederilor art. 121 alin. (4) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, act cu privire la veridicitatea căruia nu s-au ridicat suspiciuni.

Această fișă, împreună cu statul de funcțiuni privind încadrarea personalului de conducere și de execuție, reprezintă acte eliberate de entitățile care dețin arhiva fostei cooperative agricole de producție, ce dovedesc atât calitatea de membru cooperator, cât și volumul de muncă realizat în această calitate, datele fiind extrase din evidențele primare ale fostei cooperative agricole de producție, astfel cum reiese din cuprinsul înscrisurilor.

În cauza de față, instanța de trimitere a considerat că interpretarea corectă este cea expusă în cadrul celei de-a doua opinii, argumentele aduse fiind în sensul voinței legiuitorului. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au depus hotărâri judecătorești și au exprimat opinii teoretice, care au evidențiat existența unor orientări jurisprudențiale diferite.

Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că, în perioada în care reclamantul a avut contract de muncă la cooperativa agricolă de producție, volumul de muncă realizat nu poate fi luat în calcul și ca timp util la pensie, acest volum de muncă considerându-se efectuat în baza contractului de muncă.

În acest sens au pronunțat hotărâri judecătorești și au exprimat opinii teoretice Curtea de Apel Brașov - Secția I civilă, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Vaslui.

În sens contrar, alte instanțe au apreciat că volumul de muncă realizat poate fi luat în calcul ca timp util la pensie, respectiv că este posibilă valorificarea stagiilor de cotizare realizate concomitent, în calitate de membru cooperator și de angajat contractual în cadrul aceleiași cooperative agricole de producție (Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă, Tribunalul Alba - Secția I civilă, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Călărași - Secția civilă, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a de litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, Tribunalul Bihor - Secția I civilă, Tribunalul Buzău - Secția I civilă).

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept în discuție. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale a căror interpretare se solicită prin prezenta sesizare. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

La dosar au fost depuse două rapoarte întocmite de judecătorii-raportori.

Printr-un raport s-a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că lipsește cerința existenței unei chestiuni de drept dificile.

Prin cel de-al doilea raport s-a opinat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării, iar pe fondul problemei de drept s-a apreciat că volumul de muncă realizat de o persoană în perioada în care a avut contract individual de muncă încheiat cu cooperativa agricolă de producție nu poate fi valorificat ca timp util la stabilirea drepturilor de pensie. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: X.1. Asupra admisibilității sesizării

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care se completează însă, în mod corespunzător, cu dispozițiile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4 din ordonanța de urgență.

În contextul normativ indicat, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că sunt îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Referitor la primele două condiții legale, se reține că Dosarul nr. 1.758/117/2024 se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă și art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, iar obiectul litigiului se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În legătură cu cea de-a treia condiție enunțată se constată că, deși în conținutul întrebării prealabile instanța de trimitere nu indică niciun text de lege spre a fi interpretat și/sau aplicat, în încheierea de sesizare sunt prezentate opiniile conturate relativ la chestiunea de drept supusă analizei, cu referire la dispozițiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, ceea ce creează premisele examinării demersului judiciar inițiat.

Nu se poate aprecia că, în lipsa indicării exprese în conținutul întrebării adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție a textului de lege a cărui interpretare ar putea să genereze o jurisprudență neunitară, nu este întrunită cerința de admisibilitate care reclamă identificarea problemei de drept ce ar putea face obiect al sesizării instanței supreme.

De altfel, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevăd că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de drept care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară; prioritar, în sesizarea adresată în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie "să fie identificată o problemă de drept care necesită a fi lămurită", iar nu să se solicite o rezolvare a litigiului în care s-a formulat cererea de sesizare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, că obiectul sesizării pentru o hotărâre prealabilă îl poate constitui o chestiune de drept, dacă, prin consecințele pe care le produce, interpretarea normei are aptitudinea de a determina soluționarea cauzei pe fond, adică rezolvarea raportului juridic dedus judecății.

În lumina celor expuse, se constată că sesizarea formulată privește o problemă de drept aptă să devină sursa unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.

Cum asigurarea unei clarificări asupra unei anume chestiuni de drept, de natură să asigure o jurisprudență unitară, se înscrie în rațiunea edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea este admisibilă, impunându-se unele precizări asupra conținutului întrebării, potrivit celor expuse în continuare, la momentul analizei asupra fondului chestiunii de drept.

De asemenea, este îndeplinită și condiția de admisibilitate ca problema de drept să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. X.2. Asupra fondului sesizării

Cu caracter prioritar, anterior soluționării în fond a sesizării, se constată că este necesară reformularea întrebării cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, raportat la cadrul normativ relevant și în considerarea faptului că, în accepțiunea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, rolul său este ca, în dezlegarea unor chestiuni în legătură cu interpretarea și aplicarea legii, să se ofere un răspuns util instanței de trimitere.

În acest sens, un prim aspect privește modalitatea de identificare a textelor de lege supuse interpretării, observându-se că, deși instanța de trimitere face referire la dispozițiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, în discuție se află și aspecte legate de stagiul de cotizare, ce atrag incidența prevederilor art. 16 lit. a) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce implică inclusiv interpretarea acestor dispoziții.

Totodată, plecând de la argumentația expusă în încheierea de sesizare, se constată că ceea ce se cere a se lămuri prin prezentul mecanism judiciar pentru a se putea da o dezlegare în fond a litigiului înregistrat pe rolul instanței de trimitere este dacă, în perioada în care reclamantul a avut contract individual de muncă la cooperativa agricolă de producție, volumul de muncă realizat de acesta poate fi valorificat ca timp util, respectiv dacă persoanele încadrate cu contract individual de muncă în cadrul unei cooperative agricole de producție pot cumula perioada lucrată atât ca stagiu de cotizare realizat în baza contractului individual de muncă, cât și ca timp util la pensie.

Astfel, în urma reformulării, întrebarea va avea următorul conținut: " În interpretarea dispozițiilor art. 16 lit. a), ale art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, precum și ale art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, volumul de muncă realizat de o persoană în perioada în care a avut contract individual de muncă încheiat cu cooperativa agricolă de producție poate fi valorificat ca timp util la stabilirea drepturilor de pensie?"

Procedând, în continuare, la dezlegarea chestiunii de drept, se impune a se reține că Legea nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, act normativ în prezent abrogat (în vigoare de la 8 iulie 1977 până la 28 iulie 1992, fiind abrogat și înlocuit prin Legea nr. 80/1992), prevedea la art. 1 că "Membrii cooperativelor agricole de producție au dreptul la pensie și alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile prezentei legi. Dreptul la pensie și celelalte drepturi de asigurări sociale se acordă în raport de munca prestată de fiecare cooperator, de vechimea în muncă, precum și de rezultatele obținute de unitatea agricolă cooperatistă în îndeplinirea planului de producție, de venituri și de cheltuieli".

Art. 13 și 14 din Legea nr. 4/1977 defineau ce anume constituie vechime în muncă pentru un membru cooperator. Astfel, "vechimea în muncă, în înțelesul prezentei legi, reprezintă totalul anilor în care cooperatorul a lucrat cel puțin 200 zile calendaristice în unitatea agricolă cooperatistă", respectiv "numărul anilor în care cooperatorul a lucrat mai puțin de 200 zile calendaristice anual intră în calculul vechimii în muncă numai dacă acesta și-a îndeplinit obligațiile stabilite și a efectuat volumul de muncă prevăzut pentru realizarea sarcinilor din planul de producție, de venituri și cheltuieli pe anul respectiv".

Acest act normativ se referea exclusiv la membrii cooperativelor agricole de producție, iar nu și la persoanele angajate cu contract de muncă în cadrul acestor organizații (astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 din Legea nr. 4/1977 - "Toți cooperatorii apți de muncă, inclusiv membrii de familie ai cadrelor de conducere care nu lucrează în alte sectoare de activitate și ai persoanelor încadrate cu contract de muncă în unitățile agricole cooperatiste, au obligația să lucreze cel puțin 200 zile calendaristice anual").

Mai mult, potrivit art. 41 din Legea nr. 4/1977, "(1) Vechimea în muncă a membrilor cooperativelor agricole de producție se ia în considerare numai pentru stabilirea drepturilor de pensie și altor drepturi de asigurări sociale, potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Perioada de timp în care o persoană a lucrat în cooperativă pe bază de contract de muncă se cumulează cu vechimea în muncă în cooperativă în calitate de membru, în vederea stabilirii pensiei potrivit prezentei legi, dacă persoana respectivă nu are drept la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat".

Prin urmare, per a contrario, din moment ce o persoană beneficiază de dreptul la pensie în sistemul asigurărilor sociale de stat deschis prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în baza unui contract individual de muncă, aceasta nu poate cumula vechimea dobândită ca salariat al cooperativei cu cea lucrată în aceeași cooperativă, în calitate de membru cooperator.

Coroborând aceste prevederi legale cu cele care reglementau angajarea și retribuirea persoanelor încadrate cu contract de muncă în cadrul fostelor cooperative agricole de producție (cuprinse în Legea nr. 1/1982, Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, Codul muncii din 1950, cu modificările ulterioare, Codul muncii - Legea nr. 10/1972, cu modificările ulterioare, și Statutul cooperativelor agricole de producție), rezultă că în cadrul unităților agricole desfășurau activitate, în principal, două categorii de personal: membrii cooperatori și persoane încadrate cu contract de muncă, retribuite de stat.

De exemplu, conform art. 78 din Legea nr. 1/1982, "(1) Pentru contribuția adusă la realizarea planului de producție, cooperativa agricolă acordă inginerului șef, contabilului șef și șefilor de fermă, retribuții de stat, o retribuție reprezentând până la 15% din retribuția cuvenită funcției de președinte, în raport cu realizarea planului producției fizice. (2) Specialiștii agricoli retribuiți de stat, aleși în funcția de președinte și care îndeplinesc și atribuțiile de inginer șef, primesc o retribuție de până la 25% din retribuția cuvenită pentru funcție de președinte, în raport cu realizarea producției fizice. (3) Specialiștii agricoli retribuiți de stat, aleși în funcția de președinte, care nu îndeplinesc și atribuțiile de inginer șef, precum și șefii secțiilor de mecanizare retribuiți de stațiunea pentru mecanizarea agriculturii, aleși în funcția de președinte, primesc din partea cooperativei agricole o retribuție de până la 20% din retribuția funcției de președinte. (4) Retribuțiile prevăzute la alin. (1)-(3) se aprobă de adunarea generală a cooperativei agricole de producție. (5) Specialiștii agricoli și contabilul șef din cooperativele agricole de producție, retribuiți de stat, participă la beneficiile realizate în cadrul planului și peste plan, în condițiile stabilite pentru cooperatori".

Totodată, potrivit art. 34 din lege, "Nivelul retribuției de bază pentru celelalte funcții de conducere și de execuție tehnice, economice, de altă specialitate, administrative, de servire și pază se stabilește în raport cu venitul mediu anual realizat de cooperatorii care lucrează nemijlocit în producție și execută volumul de muncă aprobat de adunarea generală, precum și în raport cu valoarea producției fizice planificate, mărimea și complexitatea unității, fără a depăși limitele stabilite față de retribuția de baza calculată pentru funcția de președinte, potrivit anexei nr. 2".

Drepturile de retribuire pentru personalul care îndeplinește funcții de conducere și de execuție tehnice, economice, de altă specialitate, administrative, de servire și pază se acordau cu condiția ca aceștia să execute, în raport cu mărimea și complexitatea unității, lucrări agricole reprezentând 25-50% din volumul de muncă stabilit pentru cooperatorii care lucrează nemijlocit în producție, potrivit hotărârii adunării generale, fără a primi, pentru aceste lucrări, o retribuție distinctă față de cea cuvenită pentru funcția îndeplinită (art. 38 din același act normativ).

În aceste condiții, pentru personalul în cauză nu se acorda o retribuție separată de cea cuvenită funcției îndeplinite, avută în baza contractului individual de muncă, ci alocarea acesteia era condiționată de executarea unor lucrări agricole, fără ca prin aceasta să se recunoască distinct o altă vechime în muncă, astfel cum este aceasta definită de art. 13 din Legea nr. 4/1977.

În acest context, persoanele care nu au avut calitatea de membru cooperator nu pot valorifica aceeași activitate lucrativă - contribuția adusă la realizarea planului de producție, pe două planuri, în sensul solicitării recunoașterii perioadei în cauză ca vechime în muncă și, în același timp, ca plată suplimentară pentru funcția deținută în baza contractului individual de muncă.

De altfel, pentru persoanele încadrate în baza unui contract individual de muncă încheiat cu cooperativa agricolă de producție, drepturile de pensie erau reglementate de Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, cu modificările ulterioare (în vigoare de la 1 iulie 1977 până la 31 martie 2001, fiind abrogată și înlocuită prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare - Legea nr. 19/2000).

Mai trebuie reținut că noțiunea de "timp util la pensie" a fost menționată pentru prima dată în cuprinsul Legii nr. 80/1992, în art. 32 - "(1) Constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială prevăzută de prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție sau au achitat contribuția minimă prevăzută de Legea nr. 5/1977. (...) (2) Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă".

Calculul timpului util (respectiv stabilirea vechimii în muncă), așa cum a fost reglementat de legislația proprie sectorului asigurărilor sociale pentru agricultori, se efectua doar în cazul membrilor cooperatori, pentru personalul angajat cu contract de muncă, atât din punctul de vedere al vechimii, cât și al calculului pensiei aplicându-se un alt regim juridic, o altă reglementare, respectiv cea a Codului muncii și a Legii nr. 3/1977, astfel cum s-a arătat în precedent.

Ulterior, art. 160 alin. (1) și (3) din Legea nr. 19/2000 stabilește ce reprezintă "stagiu de cotizare" și "timp util la pensie realizat de agricultori".

Astfel, "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare" și "constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr. 80/1992".

De asemenea, potrivit capitolului B secțiunea a VIII-a pct. 39 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001 (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000), "prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 160 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membrii cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat conform metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare".

Dispoziții similare se regăsesc și în cuprinsul Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 16 lit. a), "constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001".

Conform art. 17 alin. (3) din același act normativ, "constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001".

Prin art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 se arată că "(1) Prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare. (2) Timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor. Fracțiunile de an se neglijează. (...)"

Examinând aceste dispoziții legale, rezultă că valorificarea timpului util ca vechime în muncă, în raport cu normele lucrate la cooperativa agricolă de producție, se poate efectua doar în cazul membrilor cooperatori, nu și în situația în care se invocă existența unui contract individual de muncă de către pretinsul beneficiar al dreptului.

Volumul de muncă realizat - concretizat în norme de muncă - valorificabil ca "timp util" la calculul drepturilor de asigurări sociale este o noțiune specifică membrilor cooperatori, acesta dând dreptul la stabilirea stagiului de cotizare.

Aceeași perioadă lucrată nu poate fi valorificată ca stagiu de cotizare de două ori în sistemul public de asigurări sociale (atât ca "vechime în muncă", cât și ca "timp util").

Se remarcă și faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, sistemul de pensii al agricultorilor a fost integrat în sistemul public de pensii, după cum rezultă din art. 180 din lege.

În același sens, art. 129 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 prevede posibilitatea cumulării doar a veniturilor realizate într-un sistem neintegrat sistemului public la calcularea punctajului, nu și a "dublării" aceleiași perioade lucrate în două sisteme (integrate) la calculul stagiului de cotizare în sistemul public de pensii.

Astfel, potrivit alin. (1) și (2), "Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care o persoană a fost asigurată simultan atât în sistemul de asigurări sociale de stat, cât și în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat, la stabilirea punctajului se utilizează salariile brute sau nete, după caz, inclusiv sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă", "Prin excepție de la prevederile alin. (1), în situațiile în care o persoană a fost asigurată simultan la sistemul de asigurări sociale pentru agricultori, sistemul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale și la sistemul de asigurări sociale de stat, la stabilirea punctajului se cumulează veniturile asigurate din perioadele respective".

Drept urmare, în lipsa oricăror dispoziții legale care să prevadă posibilitatea, pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă în cadrul unei cooperative agricole de producție, de a valorifica perioada lucrată atât ca stagiu de cotizare realizat în baza contractului individual de muncă, cât și ca timp util la pensie, se apreciază că un astfel de cumul nu este posibil.

Pentru toate aceste considerente,