ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4803/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.E. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de 197.820 lei - despăgubiri stabilite la Legea nr. 247/2005 prin decizia nr. 8661/FF din 30 iulie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – sumă actualizată cu indicele de inflație. În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că despăgubirile i-au fost acordate pentru o suprafață de 9 ha teren cu vegetație forestieră, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar punerea în posesie pe vechiul amplasament nu este posibilă; că de la data eliberării Deciziei nr. 8661/FF din 30 iulie 2009, deși s-a adresat și Instituției Președintelui României, Corpului de Control a MAI București, decizia nu a fost executată, comunicându-i-se că prin O.U.G.

nr. 62/2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată până la 1 iulie 2012. Curtea de Apel Suceava Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 377 din 14 noiembrie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta ANRP să-i plătească suma de 197.820 lei despăgubiri, conform titlului de despăgubiri emis, respectiv Decizia nr. 8661/FF din 30 iulie 2009, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că titlul de despăgubire emis reclamantei este datat 30 iulie 2009 iar cererea de opțiune este datată 21 octombrie 2009, date la care O.U.G. nr. 612/2010 nu era în vigoare, aceasta având aplicabilitate numai cu privire la titlurile de despăgubiri emise ulterior aplicării ei.

Împotriva sentinței civile nr. 377 din 14 noiembrie 2011 a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut că sentința a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 3 al O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30 iunie 2010, potrivit cărora „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Cât privește prematuritatea cererii reclamantei de obligare a pârâtei ANRP la plata despăgubirilor în baza titlului de despăgubire nr. 8661/FF din 30 iulie 2009, despăgubiri actualizate cu un procent de 5%, invocată de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar pe care instanța de fond în mod greșit a analizat-o și a respins-o recurenta a reținut că trebuie avute în vedere următoarele aspecte: - În cauza dedusă judecății cererea de opțiune a reclamantei este înregistrată sub nr. 13628 din 21 octombrie 2009, iar despăgubirile în numerar s-au efectuat, în limita fondurilor alocate, până la cererea de opțiune înregistrată sub nr. 03967 din 29 aprilie 2008. - Față de greutățile întâmpinate în procedura de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspectul financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, legiuitorul a stabilit criteriul ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.

- Legiuitorul a menținut pe perioada suspendării ca modalitate de valorificare a titlului de despăgubire, posibilitatea convertirii acestora în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, dându-le posibilitatea acelora care au optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar și nu li s-au emis titluri de plată să își schimbe opțiunea din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acțiuni. - Reclamanta nu a solicitat însă schimbarea opțiunii din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acțiuni, așa încât soluția privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor actualizate cu rata inflației este lipsită de temei egal. Recursul este fondat pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este titularul Deciziei nr. 8661/FF din 30 iulie 2009 pentru despăgubiri în sumă de 197.820 lei emisă de C.C.S.D., iar cererea de opțiune formulată de acesta a fost înregistrată la 29 aprilie 2008. Prin sentința recurată, Curtea de apel a admis acțiunea, obligând A.N.R.P. să plătească reclamantei suma de 1977820 lei despăgubiri conform titlului de despăgubiri emis, respectiv Decizia nr. 8661/FF din 30 iulie 2009 sumă actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective. Prin art. III din O.U.G. nr. 62/2010, publicată în M. Of. nr. 446 din 1 iulie 2010, emiterea titlurilor de plată prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost suspendată pentru o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.

Prin art. II din Legea nr. 117/2012, publicată în M. Of. nr. 456 din 6 iulie 2012, a fost modificat art. III din O.U.G. nr. 62/2010, în sensul că perioada de suspendare a emiterii titlurilor de plată prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost prelungită până la data de 15 mai 2013, ceea ce face ca acțiunea să fie prematură. Înalta Curte observă că termenul de suspendare, stabilit de legiuitor inițial la 2 ani și prelungit, ulterior, prin modificarea de către Legea nr. 117/2012 a dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010, până la data de 15 mai 2013, nu este lăsat la aprecierea instanței, fiind conform dispozițiilor constituționale. Astfel, prin Deciziile nr. 1242/2011, nr. 1365/2011, nr. 1602/ 2011, nr. 168/2012 și nr. 499/2012, Curtea Constituțională a statuat că art. III din O.U.G.

nr. 62/2010 este constituțional, textul criticat neaducând atingere existenței dreptului de proprietate, ci prevăzând o modalitate temporară de exercitare a acestui drept, ceea ce nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanță asupra statului. A mai argumentat Curtea Constituțională că măsura suspendării prevăzută de textul legal criticat nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanță asupra statului, fapt ce ar contraveni dispozițiilor art. 44 din Constituție, ci reprezintă reglementarea unei modalități de valorificare determinată de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar (în acest sens și deciziile nr. 188/2010, nr. 872/ 2010 și nr. 874/2010).

În concluzie, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, ignorând dispozițiile O.U.G. nr. 62/2010 și termenul prevăzut la art. III din acest act normativ. Față de cele ce preced recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta C.E., ca prematură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței nr. 377 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta C.E., ca prematură. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.