ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4300/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta N.I.

a solicitat, prin procurator B.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, anularea

Deciziei nr. 1593 din 17 februarie 2010 emisă de pârâtă, și încadrarea sa în

gradul de handicap corespunzător.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat în esență că, este nevăzătoare din naștere, că prin

Certificatul din 16 iunie 1993 s-a stabilit că face parte din categoria

persoanelor cu handicap care necesită protecție specială, iar că în urma

reevaluării în 2010, de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a

fost încadrată în gradul de handicap accentuat, iar nu grav.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea publică a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată,

arătând că într-adevăr reclamanta a beneficiat de protecția specială prevăzută

pentru persoanele cu handicap gradul I în condițiile Legii nr. 53/1992, dar că

din anul 1996 aceasta nu a mai fost chemată la revizuire, cu toate că, situația

sa impunea reexaminarea potrivit art. 59 din O.U.G. nr. 109/1999.

de apel

Prin Sentința nr. 5162

din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta N.I., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și a anulat actele administrative atacate, obligând autoritatea

publică pârâtă să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă

în gradul de handicap grav.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a fost

încadrată în baza Certificatului din 16 iunie 1993 emis de Direcția de Muncă și

Protecție Socială Sector 5 București, în categoria persoanelor cu handicap I,

în condițiile Legii nr. 53/1992, cu capacitatea de muncă pierdută în

totalitate, handicapul fiind din naștere.

De asemenea, prima

instanță a mai reținut că în urma reevaluării reclamantei, autoritatea pârâtă a

emis Certificatul din 05 februarie 2010 prin care a încadrat-o pe reclamantă în

categoria persoanelor cu grad de handicap accentuat, cod boală H55, deficiență

funcțională accentuată, iar contestația împotriva cestui certificat fost

respinsă prin Decizia nr. 1593 din 17 februarie 2010 și a menținut diagnosticul

stabilit în urma reevaluării, respectiv încadrarea în gradul de handicap

accentuat, iar nu grav.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței că potrivit raportului de expertiză medico-legală,

reclamanta se încadrează în raport cu stadiul bolii, în deficiență funcțională

gravă cu handicap grav, diagnosticul oftalmologic precedent din anul 2010 fiind

neconcordant cu starea actuală.

Împotriva

hotărârii instanței de fond pârât Ministerul Muncii, Familie și Protecției

Sociale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea de admitere

a acțiunii a fost criticată pentru lipsă de temei legal și medical, arătându-se

că gradul de handicap grav a nu este aplicabil reclamantei, prin prisma

acuității vizuale și câmpului vizual la ochiul cel bun, încadrarea făcută de

Comisia de Handicap fiind cea corectă.

Recurentul a

solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de anulare a

actelor administrative contestate.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza

în raport de actele

și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de

reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

Instanța de fond a

analizat corect atât documentația medicală prezentată de reprezentantul

intimatei-reclamantei în dovedirea motivelor de nelegalitate invocate prin

acțiune, cât și concluziile raportului de expertiză și a constatat judicios că

decizia de încadrare în grad de handicap accentuat, a fost emisă cu încălcarea

criteriilor medico-psihosociale întocmite în baza Legii nr. 448/2006.

Astfel, în acord cu

judecătorul fondului, Înalta Curte constată că din administrarea probei cu expertiză

medicală a rezultat cu certitudine că N.I. are funcția vizuală afectată gravă,

încadrându-se în raport cu stadiul bolii, în deficiență funcțională gravă cu

handicap grav, datele oftalmologice atestând de asemenea, o evoluție progresiv nefavorabilă

a funcțiilor vederii.

Prin urmare, în

raport de expertiza medico-legală aflată la filele 156-158 și a referatului de

anchetă socială efectuat în cauză, criticile recurentului sunt nefondate.

În atare situație,

recurentul-pârât a susținut neîntemeiat că Decizia Comisiei de Handicap nr. 1593

din 17 februarie 2010 este corespunzătoare legii și situației de fapt, în

condițiile în care examenul oftalmologic a atestat agravarea patologiei și

funcției vizuale.

În sentința recurată

s-a reținut corect că, în raport de concluziile raportului de expertiză

medicală se impune anularea actelor administrative atacate și obligarea

autorității să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în

gradul de handicap grav.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței nr. 5165 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012.