ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4520/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.M. a chemat în judecată Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să dispună încadrarea în grad de handicap corect. În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 13 iunie 2007 i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap, de către Comisia de expertiză a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul pârâtei, fiind încadrată în gradul de handicap accentuat, cu o valabilitate de 12 luni.

Prin întâmpinarea formulată, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de față sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5217 din 20 decembrie 2010 a admis excepția lipsei procedurii prealabile și pe ale de consecință a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că anterior sesizării instanței de judecată reclamanta avea obligația de a solicita autorității emitente a actului administrativ în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M., susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât prin decizia de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 a reținut în mod nejustificat gradul de handicap „accentuat” deși din actele medicale prezentate rezultă gradul său de invaliditate și necesitatea unui însoțitor. În susținerea cererii de recurs au fost depuse înscrisuri respectiv analize și adeverințe medicale. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

În fapt contestația formulată de reclamantă a avut ca obiect decizia de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitându-se anularea acesteia și obligarea la emiterea unei decizii prin care să de dispună încadrarea la gradul de handicap corect. Prin sentința atacată, instanța de fond a reținut neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 apreciind că în cauză nu a fost îndeplinită această condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ și respingând contestația formulată ca inadmisibilă. Soluția instanței de fond este însă nelegală și netemeinică în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În fapt, recurenta-reclamantă a urmat procedura legală prevăzută de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv contestând certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 iunie 2010 conform dispozițiilor legii mai sus menționate în termenul legal de 30 de zile, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, această contestație fiind soluționată, respectiv respinsă, prin decizia de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009, această decizie fiind ulterior atacată la instanță conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Instanța de control judiciar, constată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor art. 90 2 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind în mod greșit că în cauză nu ar fi fost îndeplinită procedura prealabilă.

În fapt, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, cât și din interpretarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 90 2 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, procedura de încadrare în grad de handicap din 23 iunie 2010 și emiterea deciziei de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 prin care a fost respinsă această contestație, astfel că în cauză a fost îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului, procedura de contestare și emitere a deciziei d către Comisia Superioară fiind echivalente procedurii prealabile obligatorii, prevăzute de Legea contenciosului administrativ. Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ. va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.M. împotriva sentinței civile nr. 5217 din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.