ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4520/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.M. a chemat în judecată Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului

administrativ să dispună anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din

5 mai 2009 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să dispună

încadrarea în grad de handicap corect.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că la data de 13 iunie 2007 i s-a eliberat certificatul de

încadrare în grad de handicap, de către Comisia de expertiză a persoanelor cu

handicap pentru adulți din cadrul pârâtei, fiind încadrată în gradul de

handicap accentuat, cu o valabilitate de 12 luni.

Prin întâmpinarea

formulată, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de față sub

raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr.

554/2004.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 5217 din 20 decembrie 2010 a admis excepția lipsei procedurii

prealabile și pe ale de consecință a respins ca inadmisibilă cererea formulată

de reclamantă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că anterior sesizării instanței de

judecată reclamanta avea obligația de a solicita autorității emitente a actului

administrativ în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 revocarea în tot sau

în parte a acestuia.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.M.,

susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și

netemeinică întrucât prin decizia de încadrare în grad de handicap din 5 mai

2009 a reținut în mod nejustificat gradul de handicap „accentuat” deși din

actele medicale prezentate rezultă gradul său de invaliditate și necesitatea

unui însoțitor.

În susținerea cererii

de recurs au fost depuse înscrisuri respectiv analize și adeverințe medicale.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și urmează a fi

admis pentru următoarele considerente.

În fapt contestația

formulată de reclamantă a avut ca obiect decizia de încadrare în grad de

handicap din 5 mai 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, solicitându-se anularea acesteia și obligarea la

emiterea unei decizii prin care să de dispună încadrarea la gradul de handicap

corect.

Prin sentința

atacată, instanța de fond a reținut neîndeplinirea procedurii prealabile

prevăzute de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 apreciind că

în cauză nu a fost îndeplinită această condiție de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ și respingând contestația formulată ca inadmisibilă.

Soluția instanței de

fond este însă nelegală și netemeinică în cauză fiind incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt,

recurenta-reclamantă a urmat procedura legală prevăzută de Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv

contestând certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 iunie 2010

conform dispozițiilor legii mai sus menționate în termenul legal de 30 de zile,

la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,

această contestație fiind soluționată, respectiv respinsă, prin decizia de

încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009, această decizie fiind ulterior

atacată la instanță conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Instanța de control

judiciar, constată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare

eronată a dispozițiilor art. 90

2

alin. (4) din Legea nr. 448/2006

coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, apreciind în mod greșit că în cauză nu ar fi fost

îndeplinită procedura prealabilă.

În fapt, astfel cum

rezultă din materialul probator administrat în cauză, cât și din interpretarea

dispozițiilor legale prevăzute de art. 90

2

alin. (4) din Legea nr.

448/2006, procedura de încadrare în grad de handicap din 23 iunie 2010 și

emiterea deciziei de încadrare în grad de handicap din 5 mai 2009 prin care a

fost respinsă această contestație, astfel că în cauză a fost îndeplinită

condiția prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului, procedura de contestare și emitere a deciziei d către Comisia

Superioară fiind echivalente procedurii prealabile obligatorii, prevăzute de

Legea contenciosului administrativ.

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite

recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.M. împotriva sentinței civile nr. 5217 din 20 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4

octombrie

2011.