ÎCCJ, Decizia nr. 81/2022

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 12 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, formulată de recurenta SC A. SRL prin administrator B.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, la data de 13 mai 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2022, având ca obiect recursul declarat de petenta SC A. SRL împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 4 mai 2022 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, cauza fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 7 pentru termenul din data de 17 mai 2022.

Prin notele de ședință transmise prin email la data de 13 iunie 2022 în Dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, recurenta a solicitat, printre altele, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, învederând că acestea încalcă principiul egalității, dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție întrucât îl constrâng pe justițiabil să arate instanței motivele pe care își întemeiază recursul, sub sancțiunea anulării cererii pentru tardivitatea motivării acestuia.

A mai arătat că dispozițiile art. 485, art. 487 și art. 489 din C. proc. civ., ca și cele ale art. 306 din C. proc. civ. anterior, stabilesc termenul legal în care se poate formula cererea de recurs, respectiv cel reglementat de art. 301 coroborat cu art. 303 din C. proc. civ. și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care se socotește de la comunicarea hotărârii.

Totodată, a susținut că natura juridică a recursului ca fiind o cale de atac cu o fizionomie juridică proprie, care nu poate fi considerată recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ., a fost stabilită prin Decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, ale cărei considerente sunt valabile și în ceea ce privește C. proc. pen.

Concluzionând, a apreciat că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 încalcă dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a subliniat că aceasta a fost constatată de însăși Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015.

În susținerea cererii au fost depuse încheierile din 14 septembrie 2021 și 22 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. x/2021, respectiv nr. x/2019 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, precum și Decizia nr. 1606 din 17 septembrie 2022 a aceleiași instanțe.

În conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 3 și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta SC A. SRL prin administrator B. s-a format dosarul asociat nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 12 iulie 2022.

Examinând admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta SC A. SRL prin administrator B., prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, instanța a reținut că, reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Verificând solicitarea recurentei SC A. SRL de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că cererea întrunește doar o parte din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, respectiv excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei căi de atac, de către o persoană având calitatea de recurent în speță și vizează un text de lege aflat în vigoare (art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992), care nu a fost anterior declarat neconstituțional în raport cu criticile formulate, însă nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza.

În concret, s-a constatat că recursul petentei SC A. SRL, declarat la data de 5 mai 2022 a vizat dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 și art. 340 din C. proc. pen., față de inexistența unei contestații efective cu privire la încălcarea art. 34 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 5491 din C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. din cuprinsul încheierii nr. 11/P/JDL din 4 mai 2022 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Totodată, s-a reținut că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciate ca fiind neconstituționale de către recurentă, reglementează termenul de 48 de ore de la pronunțare în care încheierea prin care cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca inadmisibilă, poate fi atacată la instanța imediat superioară, fără a condiționa admisibilitatea recursului declarat de motivarea sa în cuprinsul acestui termen.

În această situație, s-a constatat că, indiferent de soluția ce ar fi pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate, decizia Curții Constituționale nu ar produce niciun efect cu privire la o cale de atac declarată evident în cuprinsul termenului de 48 de ore de la pronunțare reglementat de textul de lege apreciat de recurentă ca fiind neconstituțional. În plus, din actele dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nu reiese că în cauza în care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale ar fi fost invocată tardivitatea declarării sau motivării căii de atac, iar, prin Decizia nr. 377 din 14 iunie 2022, instanța supremă a examinat cauza pe fond, respingând recursul declarat de petenta SC A. SRL, ca nefondat.

Împotriva acestei încheieri, recurenta SC A. SRL, prin administrator B. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 24 octombrie 2022, termen la care cauza a fost amânată, la solicitarea recurentului pentru a lua cunoștință de conținutul încheierii atacate.

La termenul din data de 21 noiembrie 2022 au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurenta SC A. SRL, prin administrator B., Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

a) calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Procedând la reevaluarea admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte -Completul de 5 judecători, constată că aceasta îndeplinește doar o parte dintre condițiile de admisibilitate anterior menționate. Astfel, aceasta a fost formulată de o parte, într-o cauză având ca obiect recursul declarat de petenta SC A. SRL împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 4 mai 2022 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, iar dispozițiile nu au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională printr-o decizie anterioară.

Însă, în ceea ce privește condiția referitoare la "legătura" normelor contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componenței privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea Constituțională a reținut că "se poate solicita controlul de constituționalitate numai al acelor dispoziții legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor ... Condiția ca dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei este, evident, necesară, dar și suficientă".

De asemenea, prin Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, instanța de contencios constituțional a arătat expres că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Mai mult, prin Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, s-a precizat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

Sintetizând, jurisprudența instanței de contencios constituțional relevantă atestă că realizarea cerinței stabilite de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 presupune ca dispozițiile de lege criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să vizeze incidența în cauză a acestor dispoziții de lege, respectiv faptul de a fi aplicabile în litigiile în care se invocă excepția de neconstituționalitate, având aptitudinea de a genera efecte juridice.

Constatarea îndeplinirii acestor criterii revine instanțelor de judecată care, așa cum s-a reținut în Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, paragraful 27 și 28, "au rolul de partener al Curții, în sensul că verifică, în vederea sesizării instanței constituționale, respectarea prevederilor legale referitoare la admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate..excepția de neconstituționalitate este expresia, în sistemul nostru normativ, a controlului concret de constituționalitate, astfel încât, atât instanței a quo, cât și celei a quem le revine competența de a verifica, în proceduri distincte, dacă aceasta se plasează în paradigma controlului concret de constituționalitate. Dacă, în privința instanței a quo, verificarea condițiilor de admisibilitate ține de îndeplinirea condițiilor legale necesare pentru sesizarea Curții Constituționale, pentru instanța a quem această verificare are semnificația întrunirii condițiilor necesare declanșării controlului de constituționalitate, respectiv a cercetării prezumției de constituționalitate a textului legal criticat.." .

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că o eventuală decizie a Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă vreun efect concret în cauză.

Condiția privind existența unei legături între norma a cărei constituționalitate se dorește a fi verificată și soluționarea cauzei, presupune în mod necesar ca sesizarea să aibă aptitudinea de a fi utilă, în sensul că, eventuala constatarea a neconstituționalității să fie de natură a produce un efect concret în situația juridică a părții, în cauza în care a fost invocată, deoarece, ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În concret, se constată că recursul petentei SC A. SRL, declarat la data de 5 mai 2022 a vizat dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 și art. 340 din C. proc. pen., față de inexistența unei contestații efective cu privire la încălcarea art. 34 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 5491 din C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. din cuprinsul încheierii nr. 11/P/JDL din 4 mai 2022 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

De asemenea, se observă că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciate ca fiind neconstituționale de către recurentă, reglementează termenul de 48 de ore de la pronunțare în care încheierea prin care cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca inadmisibilă, poate fi atacată la instanța imediat superioară, fără a condiționa admisibilitatea recursului declarat de motivarea sa în cuprinsul acestui termen.

În această situație, se constată că, indiferent de soluția ce ar fi pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate, decizia Curții Constituționale nu poate produce efecte cu privire la calea de atac declarată de recurenta SC A. SRL, întrucât aceasta a fost promovată în interiorul termenului de 48 de ore de la pronunțare, iar din actele dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nu reiese că în cauza în care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale a fost invocată tardivitatea declarării căii de atac sau nemotivarea acesteia, instanța supremă respingând recursul declarat de petenta SC A. SRL, ca nefondat, ca urmare a examinării cauzei pe fond.

În raport cu aceste împrejurări, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă nu are legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC A. SRL, prin administrator B., împotriva încheierii din data de 12 iulie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC A. SRL, prin administrator B., împotriva încheierii din data de 12 iulie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2022.

GGC - ED