ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 09.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții: Comandamentul Garnizoanei București, colonel B., U.M 01308 București, colonel C., Direcția Generală Financiar-Contabilă, general-maior D., Direcția Generală Juridică, colonel E.- în calitate de șed DGJ, Ministerul Apărării Naționale și F. în calitate de Ministru al Apărării Naționale, solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea tuturor pârâților la comunicarea modalității de calcul a tuturor soldelor lunare începând cu luna ianuarie 2016 și până la data de 24.12.2018- cu procentele aferente pentru fiecare spor în parte- precum și baza legală a fiecărui element ce compune solda lunară, obligarea tuturor pârâților la plata de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun precum și sancționarea pentru discriminare; obligarea pârâților la plata de daune morale aduse onoarei, demnității, reputației în cuantum de 10000 RON fiecare pentru refuzul comunicării acestor calcule; obligarea MAPN, a UM 02576 București, a UM 01308 București, a DGFC, a DGJ, la calcularea, comunicarea în scris și restituirea tuturor sumelor reținute lunar pentru contribuții individuale la bugetul de stat(CIB, CIBS, CIASS) ce au fost reținute lunar și nu au fost virate către bugetul de stat începând cu 01.04.2016 și până la trecerea în rezervă, precum și obligarea pârâților la calcularea tuturor orelor săptămânale ce au depășit cuantumul normal de 48 de ore/săptămână și la plata tuturor orelor ce au depășit totalul de 168 de ore și până la trecerea în rezervă.

Prin sentința nr. 938 din 06.04.2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcției General Financiar Contabile, a Direcției General Juridice, D., E., B., C., Unității Militare 02544 și Unității Militare 02580, toți cu sediul procedural în București, și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința plății orelor suplimentare efectuate în perioada 01.04.2016-09.05.2016 și respinge cererea ca prescrisă.

A respins excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Militară 01308 Bucuresti prin Directia Generala Juridica și Ministerul Apararii Nationale și a obligat pârâții la comunicarea modalității de calcul a salariul reclamantului obținut în perioada 01.01.2016-24.12.2018 prin detalierea procentului referitor la: solda de grad, solda de funcție, solda de merit, gradațiile avute în vedere, solda de comandă, indemnizația din dispozitiv, sporurile obținute.

A repsins acțiunea, în rest, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamantul A., recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București.

În fața instanței de recurs, prin cererea depusă la data de 27.01.2021, recurentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispozițiilor O.G. nr. 8/2008 și a dispozițiilor art. 28-30 și art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995.

Prin încheierea din 22 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispozițiilor O.G. nr. 8/2008 și a dispozițiilor art. 28-30 și art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995, ca inadmisibilă.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată prin încheierea din 22 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în parte a încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispozițiilor O.G. nr. 8/2008 și a dispozițiilor art. 28-30 și art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995.

În dezvoltarea recursului, recurentul-reclamant a invocat, în esență, greșita aplicare a normelor de drept material, apreciind că erau întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale.

Recurentul a apreciat că soluția pronunțată a fost dată prin depășirea puterilor judecătorești, încălcându-se dreptul la un proces echitabil, principiul accesului liber la justiție și principiul contradictorialității prin raportare la prevederile art. 21 și 22 din Constituție și ar. 14 din C. proc. civ.. Recurentul a considerat că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată cu exces de putere, cu depășirea atribuțiilor judecătorești și cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ale art. 1 alin. (4) - (5) și ale art. 21 din Constituția României, ale art. 10 din Legea nr. 304/2004, ale art. 4 din Legea nr. 303/2004, precum și ale art. 6 - art. 7 și art. 22 din C. proc. civ.

În cauză, intimații-pârâți nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în raport de criticile subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., republicat, Înalta curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, este incident atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin aceasta înțelegându-se incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, instanța săvârșind acte care intră în atribuțiile unor alte organe aparținând unei alte autorități constituite în stat.

Prin urmare, acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorități statale.

Instanța săvârșește un exces de putere atunci când: îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, consfințește, cu valoare legală, texte abrogate, contestă puterea legală a unor texte, aplică o lege adoptată, înainte de intrarea ei în vigoare sau se pronunță pe cale de dispoziții generale.

În speță, instanța s-a pronunțat asupra unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, neputându-se reține că a săvârșit un act care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În plus, invocarea în termeni generali a acestui motiv de casare, fără indicarea concretă a împrejurărilor care conturează incidența lui în cauză, nu este suficientă pentru ca instanța de control judiciar să procedeze, din oficiu, la identificarea elementelor care se circumscriu motivului de nelegalitate menționat, astfel că nu constituie în sine o motivare a recursului.

Ceea ce critică recurentul în fapt este încălcarea și aplicarea greșită a legii, însă aceste aspecte se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, reținând că actele normative a căror neconstituționalitate a fost invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel cum în mod corect s-a reținut prin sentința recurată.

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, astfel cum a fost motivată de recurentul-reclamant, nu este admisibilă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, recurentul-reclamant a invocat în fața instanței de recurs neconstituționalitatea prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispozițiilor O.G. nr. 8/2008 și a dispozițiilor art. 28-30 și art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995, acte normative pe care acesta nu le-a indicat ca temei de drept în fața instanței de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

(i) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

(ii) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

(iii) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispozițiilor O.G. nr. 8/2008 și a dispozițiilor art. 28-30 și art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995 a fost invocată la cererea reclamantului, acesta a făcut pentru prima dată referire la aceste acte normative abia în fața Curții de Apel București, instanță investită cu soluționarea cererii de recurs. Această conduită procesuală, prin care abia în cadrul unei căi extraordinare de atac, o parte invocă neconstituționalitatea unor texte de lege, pe care de altfel nu le-a avut în vedere în fața instanței de fond, confirmă indubitabil că textele de lege vizate nu au o legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, legătura la care face trimitere textul de lege nu trebuie să fie generată de simpla tangență cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituționalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituțională, să aibă aptitudinea de a influența soluția ce se va pronunța în cauză.

Înalta Curte constată că "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanței judecătorești.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune pe de o parte, existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se pronunța în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că, în cauză, nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant în partea introductivă a cererii de recirs, Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, iar recurentul nu a dezvoltat în cuprinsul cererii de recurs nicio critică care să se subscrie acestui motiv de casare. Având în vedere această situație, instanța de recurs apreciază că nu se impune analiza încheierii recurate, din perspectiva acestui motiv de casare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclaman împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată prin încheierea din data de 22 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.