ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4542/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, B. (Ministru al Apărării Naționale), Direcția Informare și Relații Publice din Ministerul Apărării Naționale, C. (Șef DIRP din MAPN), și cu participarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la soluționarea integrală a plângerii prealabile din 08.09.2020 (ce se referă la solicitarea de sancționare disciplinară și demiterea din funcție a șefului Direcției Informare și Relații Publice din MAPN colonel D.), obligarea tuturor pârâților la plata de daune morale pentru lezarea demnității și onoarei reclamantului în cuantum de 1.000.000 RON, obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 3.000.000 RON fiecare, precum și obligarea pârâților la prezentarea situației reale a numărului total de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești cu militarii în activitate și în rezervă dar și a situației celor soluționate definitiv cu obiectul acestora.

La termenul de judecată din 13.04.2021 reclamantul a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a mai multor dispoziții din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv art. 5, 7, 9-11, 13-14, 141, art. 21, art. 28-30, art. 34, art. 341, art. 35, art. 352, art. 354, art. 358-art. 351

2

art. 36 lit. c)1, art. 411, art. 46, art. 48, art. 56-57, art. 59, art. 73, art. 75, art. 751, art. 76-77, art. 771-773, art. 78, art. 84-86 din Legea nr. 80/1995, precum și a O.U.G. nr. 36/2020.

La data de 08.06.2021 E. a formulat cerere de intervenție accesorie prin care a arătat că înțelege să sprijine poziția procesuală a reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1782 din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Respinge cererea de sesizare Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant ca inadmisibilă.

S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, ca neîntemeiate.

S-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul A. și intervenienta E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, B. (Ministru al Apărării Naționale), Direcția Informare și Relații Publice din Ministerul Apărării Naționale și C. (Șef DIRP din MAPN)

A fost obligat pârâtul MAN să răspundă petiției reclamantului din 08.09.2020.

S-au respins capetele de cerere referitoare la plata de daune morale pentru lezarea demnității și onoarei și de acordare a despăgubirilor pentru discriminare ca neîntemeiate.

S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de E. ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de amendare a reclamantului.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, au formulat recurs recurentul-reclamant A. și recurenta-intervenientă E.

S-a arătat că, deși instanța de fond a pus in discuție excepția de neconstituționalitate, a pronunțat o soluție de respingere fără a motiva aspectul lipsei legăturii cu soluționarea cauzei, fiind încălcate dispozițiile art. 233 și ale art. 425 din C. proc. civ., dar și ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

Intimații – pârâți nu au formulat întâmpinări în ceea ce privește recursul întemeiat pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că recurenții - reclamanți nu au exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1),(2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)".

Astfel, data pronunțării încheierii (sentinței) prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate are efectul declanșării curgerii termenului de recurs, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 48 de ore prevăzut de 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs fiind pronunțată la data de 24 noiembrie 2021, recursul fiind declarat la data de 26.02.2022, prin poștă electronică (dosar).

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurenții nu au formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

De asemenea, reține instanța de control judiciar că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurentul-reclamant și recurenta – intervenientă au declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 489 alin. (1), respectiv art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. și va respinge recursul ca tardiv formulat.

6 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 489 alin. (1) și art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. și recurenta-intervenientă E. împotriva sentinței civile nr. 1782 din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.