ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2383/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, B. (Ministru al Apărării Naționale), Direcția Informare și Relații Publice din Ministerul Apărării Naționale, C. (Șef DIRP din MAPN), și cu participarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:

Prin încheierea din data de 08.06.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București a dispus disjungerea capătului 4 de cerere din acțiunea inițială, ce se referă la solicitarea reclamantului ca pârâții să fie obligați la "prezentarea situației reale a numărului total de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești cu militarii în activitate și în rezervă dar și a situației celor soluționate definitiv cu obiectul acestora", cu privire la care s-a format dosarul nr. x/2021.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 905 din 8 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că, capătul de cerere disjuns, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților, autorități publice, la comunicarea informațiilor de interes public referitoare la "numărul total de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești cu militarii în activitate și în rezervă dar și a situației celor soluționate definitiv cu obiectul acestora", nu poate fi tratat ca un capăt de cerere subsidiar al cererii ce face obiectul dosarului inițial nr. x/2020, deoarece nu există vreo legătură între acestea, și, mai mult, cauzele implică aplicarea unor legi și proceduri diferite.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice." și la faptul că reclamantul are domiciliul în mun. București, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 6479 din 29 octombrie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut că petitul 4 din cererea de chemare în judecată este un petit accesoriu primului petit al acțiunii ce privește refuzul nejustificat al pârâților de soluționare a plângerii prealabile din 08.09.2020, plângere prealabilă prin care reclamantul a susținut tocmai că pârâtul C. a declarat public în mod nereal că nu are cunoștință de acțiunile promovate la instanțele judecătorești de mai multe cadre militare.

Prin urmare, reținând că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 544/2001 și că acest capăt de cerere disjuns este formulat deopotrivă în contradictoriu cu autorități publice centrale și are ca temei acte administrative asimilate ale Ministerului Apărării Naționale - autoritate publică centrală, tribunalul a apreciat că aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acestui capăt de cerere, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Curtea constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

După cum s-a arătat în cele ce preced, prima instanță sesizată a reținut că, capătul de cerere disjuns, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâților, autorități publice, la comunicarea informațiilor de interes public referitoare la "numărul total de dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești cu militarii în activitate și în rezervă dar și a situației celor soluționate definitiv cu obiectul acestora", nu poate fi tratat ca un capăt de cerere subsidiar al cererii ce face obiectul dosarului inițial nr. x/2020, deoarece nu există vreo legătură între acestea, și, mai mult, cauzele implică aplicarea unor legi și proceduri diferite.

Curtea reamintește că potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7. (2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale,,

Din analiza normelor citate în precedent, Curtea observă că prerogativa de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București-SCAF.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, B. (Ministru al Apărării Naționale), Direcția Informare și Relații Publice din cadrul Ministerului Apărării Naționale și C. (Șeful Direcției Informare și Relații Publice din cadrul Ministerului Apărării Naționale) în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, B. (Ministru al Apărării Naționale), Direcția Informare și Relații Publice din cadrul Ministerului Apărării Naționale și C. (Șeful Direcției Informare și Relații Publice din cadrul Ministerului Apărării Naționale) în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2022.