ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2024

Ședința publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.06.2023 sub nr. de dosar x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, obligarea pârâților Guvernul României,Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, prin reprezentant legal, la soluționarea integrală efectivă și punctuală a plângerilor prealabile adresate (inclusiv a plângerilor nr. RP 353/13.01.2023, nr. RP 352/16.01.2023, nr. RP 654/08.03.2023, cu consecința comunicării modalității de calcul al sumelor privind CASS reținut pentru anul 2022, restituirea acestora ca fiind sume nedatorate față de art. 1341 noul C. civ., sancționarea funcționarilor vinovați de refuzul soluționarii plângerilor prealabile și a celui care a semnat fără nume și prenume); acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 100.000 RON pentru fiecare reclamant în parte și plata tuturor cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

Prin cererea din data de 18.10.2023, reclamanții au cerut extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și obligarea pârâților la plata de daune morale in cuantum de 100000 RON pentru fiecare reclamant.

În pricina inițială - obiect al ds. x/2023 - înainte de disjungere - primul termen de judecata la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe sesizate a fost 16.10.2023, legala citare a fost reținută chiar în încheierea de ședință corespunzătoare, prin care s-a invocat excepția necompetenței teritoriale pentru capătul de cerere privind pe reclamantul C. și, printre altele a fost prorogată: pronunțarea asupra verificării competentei, potrivit art. 131 C. proc. civ., discutarea excepției necompetentei teritoriale invocată din oficiu și discutarea excepției necompetentei material, ridicate de pârâta Ministerul Apărării Naționale stabilindu-se termen de judecata la 11.12.2023.

Potrivit încheierii date în ședința de la al doilea termen de judecată - 11 decembrie 2023, cu procedura legal îndeplinită si cu taxa judiciara de timbru achitată, pronunțarea asupra verificării competentei, potrivit art. 131 C. proc. civ., discutarea excepției necompetentei teritoriale invocată din oficiu și discutarea excepției necompetentei material, ridicate de pârâta Ministerul Apărării Naționale au fost prorogate din nou, stabilindu-se un nou termen la 15 ianuarie 2024 pentru verificarea calității de reprezentant legal.

La termenul al treilea de judecată - 15 ianuarie 2023, cu procedura legal îndeplinită, judecătorul a pus în discuție, printre altele, verificarea competenței potrivit art. 131 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale pentru reclamantul C., invocată din oficiu, reținând cauza în pronunțare pe excepție, pronunțare pe care a amânat-o pentru 29.01.2024.

La data de 29.01.2024 prin încheiere pronunțată în dosarul nr. x/2023 Curtea a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal în ceea ce privește semnatarul întâmpinării formulate de pârâtul MAPN și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional, a consilierului juridic, cu privire la pârâtul MAPN, ca neîntemeiate. A admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal în ceea ce privește semnatarul întâmpinării formulate de pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAPN și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional, a consilierului juridic, cu privire la pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAPN și a anulat întâmpinarea depusă de aceasta. De asemenea, Curtea a disjuns cererile formulate de către reclamanții B. și C., formându-se noi dosare (nr. x/2024, respectiv nr. x/2024).

2.1. Prin sentința civilă nr. 112/2024 din 29 ianuarie 2024 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C. și D. în favoarea Curții de Apel Bacău, unde dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a sub același nr. x/2024.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, Curtea a constatat incidența art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul C. are domiciliul în Piatra Neamț, astfel încât competența teritorială aparține Curții de Apel Bacău. În speță, nu are relevanță sediul D., în condițiile în care petiția la care reclamantului nu i s-a răspuns a fost formulată doar de el, astfel că Asociația nu valorifică un drept propriu în proces, sprijinind numai poziția reclamantului.

2.2. Curtea de Apel Bacău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 81/2024 din 28 mai 2024 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata acțiunii promovată de reclamanții C. și D., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a înaintat dosarul nr. x/2024, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru regulator de competență.

S-a reținut că art. 131 C. proc. civ. statuează că, în ceea ce privește necompetența teritorială de ordine publică, dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate - ori, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. În acest sens a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Decizei nr. 31/2019.

În speță, se află în ipoteza sesizării unei instanțe necompetente teritorial-Curtea de Apel București care, deși a invocat din oficiu, la primul termen de judecata în care părțile au fost legal citate, excepția necompetența teritoriale (exclusiv) a soluționat-o abia la cel de-al treilea termen de judecată, odată cu necompetența materială, cu nesocotirea chiar și a normei derogatorii prev. la art. 131 alin. (2) C. proc. civ. (incidenta pentru identitate de rațiune), deși la al doilea termen procedura era legal îndeplinită și taxa judiciară de timbru plătită.

A conchis astfel că, în condițiile în care necompetența teritorială nu a fost soluționată în condițiile art. 131 C. proc. civ., prima instanță a devenit competentă cu soluționarea litigiului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie momentul până la care putea fi soluționată excepția necompetenței teritoriale invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și cu taxa de timbru legal achitată.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

De asemenea, conform art. 131 C. proc. civ., "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Înalta Curte constată că, deși excepția a fost legal invocată de către Curtea de Apel București, prima instanță investită nu a respectat momentul până la care se putea pronunța asupra ei.

Din actele și lucrările dosarului inițial nr. x/2023 - anterior disjungerii -rezultă că, în fața Curții de Apel București primul termen de judecată, din 16 octombrie 2023, a fost chiar primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ.. Prin încheierea de ședință de la acea dată judecătorul cauzei a invocat excepția necompetenței teritoriale pentru capătul de cerere privind pe reclamantul C. și, printre altele a prorogat: pronunțarea asupra verificării competentei, potrivit art. 131 C. proc. civ., discutarea excepției necompetentei teritoriale invocată din oficiu și discutarea excepției necompetentei material, ridicate de pârâta Ministerul Apărării Naționale stabilindu-se termen de judecata la 11.12.2023.

Potrivit încheierii date în ședința de la al doilea termen de judecată - 11 decembrie 2023, discutarea excepției necompetentei teritoriale a fost prorogată din nou, stabilindu-se un nou termen la 15 ianuarie 2024 pentru verificarea calității de reprezentant legal fără legătură cu excepția invocată.

La termenul al treilea de judecată - 15 ianuarie 2023, cu procedura legal îndeplinită, judecătorul a pus în discuție, printre altele, verificarea competenței potrivit art. 131 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale pentru reclamantul C., invocată din oficiu, reținând cauza în pronunțare pe excepții, dar a amânat din nou pronunțarea la data de 29.01.2024.

La data de 29.01.2024 prin încheiere pronunțată în dosarul nr. x/2023 Curtea a soluționat diferite excepții vizând calitatea de reprezentant a instituțiilor pârâte a semnatarilor întâmpinărilor și a disjuns cererile formulate de către reclamanții B. și C., formându-se noi dosare (nr. x/2024, respectiv nr. x/2024). Abia

Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale a fost soluționată de către Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 112/2024 abia la data de 29 ianuarie 2024, în dosarul nr. x/2024, fără ca amânările succesive din perioada 16 octombrie 2023 - 29 ianuarie 2024 să aibă legătură și să fi administrat probe suplimentare pentru lămurirea acesteia, încălcând dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul poate va acorda un singur termen dacă constată că sunt necesare pentru stabilirea competenței lămuriri ori probe suplimentare.

În cauza pendinte Curtea de Apel București a invocat excepția necompentenței teritoriale la data de 16 octombrie 2023 și s-a pronunțat asupra excepției la data de 29 ianuarie 2024 cu încălcarea prevederilor de strictă interpretare în materie, astfel că soluționarea cauzei rămâne dobândită acestei instanțe, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă acțiunea ar atrage competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Dispozițiile art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) din același act normativ.

Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost soluționată de prima instanță învestită, Curtea de Apel București, cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 C. proc. civ., rămânând competentă a judeca pricina.

În concluzie, soluționarea cu întârziere a excepției necompetenței teritoriale cu depășirea termenulului stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepții cu nerespectarea termenului legal, are ca efect consolidarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței învestite inițial prin cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C. și D., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale, Secretariatul General al Guvernului, Guvernul României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 octombrie 2024.