ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3022/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23.12.2022, la Tribunalul Sibiu, secția I civilă, sub număr de dosar x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la restituirea sumei de 4.044 RON reținută din pensie cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS) în anul 2022, precum și a sumei ce se va mai reține în anul 2023 cu același titlu și același temei legal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare de la data când era scadentă până la data plății efective. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 223/13.03.2023, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În esență, a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, iar obiectul acțiunii vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului - respectiv restituirea unor drepturi bănești reținute de pârâtă în temeiul O.U.G. nr. 130/2017, ordonanță în privința căreia s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/15.12.2022 în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.

Mai mult, sumele solicitate de reclamant cu titlu de contribuții de asigurări sociale reprezintă o creanță fiscală, așa cum este stabilit la art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală, astfel în, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.03.2023, sub nr. x/2022*.

2.2. Prin sentința civilă nr. 391/04.10.2023, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență că, reclamantul pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu solicitând obligarea la repararea unei pagube cauzate de o ordonanță a Guvernului declarată neconstituțională.

Astfel, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, apreciind că o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părții reclamante de către o autoritate centrală nu poate fi analizată și stabilită decât de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Cauza a fost înregistrată la data de 23.10.2024 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022*.

2.3. Prin sentința civilă nr. 34/12.02.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată Guvernul României și nu a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea a reținut, așadar, că obiectul prezentei acțiuni rezultă din reținerea nelegală a unor sume cu titlu de CASS din pensia militară, astfel că natura litigiului pendinte este aceea de litigiu civil, nu de contencios administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Pentru a hotărî astfel, instanța urmează a avea în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la restituirea sumei de 4.044 RON reținută din pensie cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS) în anul 2022, precum și a sumei ce se va mai reține în anul 2023 cu același titlu și același temei legal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare de la data când era scadentă până la data plății efective.

Reclamantul a indicat temeiul juridic al acțiunii, menționând expres dispozițiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată și nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, art. 1531 și art. 1535 din C. civ.

Prin urmare, nu se poate reține că reclamantul a înțeles să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanul a învestit instanța cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Prin dispozițiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispozițiile în materie de competență instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.