ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2022, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:

(i) să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV punctele 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal prin aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10%, în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 RON;

(ii) obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CASS începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și cu plata și a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV punctele 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispozițiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 și art. 56 din Constituția României.

2.1. Prin sentința civilă nr. 40 din 27 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava s-a raportat la dispozițiile art. 9 alin. (4) și 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la obiectul cauzei deduse judecății, reținând, în esență, că reclamantul urmărește obținerea unor despăgubiri reprezentate de contribuții de asigurări sociale de sănătate, reținute în baza unei ordonanțe de urgență a Guvernului declarată neconstituțională. În consecință, în raport de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.

2.2. Prin sentința civilă nr. 245 din 18 aprilie 2024, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că în cauză se solicită acordarea de despăgubiri ca urmare a unei vătămări cauzate printr-o ordonanță a Guvernului, cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, conform art. 9 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, în raport de rangul central al autorității de la care se solicită plata de despăgubiri, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A mai reținut tribunalul că termenul de judecată din 18.04.2024, la care a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, a fost primul termen de judecată la care părțile legal citate au putut pune concluzii, întrucât la termenul din data de 22.06.2023 s-a dispus amânarea cauzei ca urmare a Hotărârii nr. 5 din 20 iunie 2023 a Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Suceava, iar la data de 25.01.2024 s-a dispus amânarea cauzei ca urmare a Hotărârii nr. 1 din 11 ianuarie 2024 a Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Suceava. De asemenea, la termenul din data 19.10.2023 a fost lipsă de procedură cu reclamantul A., care nu a fost citat pentru acest termen, apreciindu-se în mod greșit la termenul din data de 19.10.2023 că acesta ar avea termen în cunoștință.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 131 din C. proc. civ.:

"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Cauza de față a suportat patru termene de judecată în fața Tribunalului Suceava.

Astfel, la termenul din 22 iunie 2023, instanța a reținut că procedura este legal îndeplinită și a dispus amânarea judecării cauzei la data de 19 octombrie 2023, având în vedere Hotărârea nr. 5 din 20 iunie 2023 a Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Suceava, prin care s-a decis inițierea unei forme de protest.

La termenul din 19 octombrie 2023, tribunalul a reținut că procedura este legal îndeplinită și a rămas în pronunțare asupra cauzei. Pronunțarea a fost amânată succesiv la data de 2 noiembrie 2023 și, ulterior, la 16 noiembrie 2023, dată la care s-a dispus repunerea pe rol a cauzei și acordarea unui termen de judecată la data de 25 ianuarie 2024, în vederea obținerii de lămuriri, punându-i-se în vedere reclamantului să precizeze dacă își menține cererea de sesizare a Curții Constituționale.

La termenul din 25 ianuarie 2024, Tribunalul Suceava a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, însă a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul din 18 aprilie 2024, având în vedere Hotărârea nr. 1 din 11 ianuarie 2024 a Adunării Generale a judecătorilor Tribunalului Suceava, prin care s-a decis inițierea menținerea formei de protest adoptate în ședința Adunării Generale din 14.12.2023.

La termenul din 18 aprilie 2024, constatând procedura legal îndeplinită, Tribunalul Suceava a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, pe care a admis-o, apreciind că îi revine Curții de Apel Suceava competența de soluționare a cauzei.

Față de acest parcurs procesual al cauzei, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava a procedat la verificarea competenței de soluționare a cauzei la al patrulea termen de judecată, cel din data de 18 aprilie 2024, care nu poate fi interpretat ca îndeplinind cerințele cumulative din cuprinsul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., respectiv procedura de citare să fie legal îndeplinită și părțile să poată pune concluzii.

Tribunalul Suceava a susținut, prin hotărârea de declinare, că doar la acest termen de judecată procedura de citare a fost legal îndeplinită și părțile puteau pune concluzii, arătând că la termenele din 22 iunie 2023 și 25 ianuarie 2024 s-a dispus amânarea cauzei ca urmare a protestului decis de adunarea generală a judecătorilor instanței, iar pentru termenul din 19 octombrie 2023 s-a apreciat greșit că reclamantul ar fi fost legal citat.

Or, Înalta Curte constată că, pășind la judecata pe fond a cererii la termenul din 19 octombrie 2023, instanța s-a considerat competentă să soluționeze litigiul, chiar dacă mențiunea verificării competenței nu a fost expres cuprinsă în încheierea de ședință, astfel încât Tribunalul Suceava nu mai putea reveni și invoca propria necompetență ulterior acestui moment procesual. Chiar dacă tribunalul a dispus repunerea pe rol a pricinii, această dispoziție nu s-a datorat constatării unei chestiuni de nelegalitate a procedurii de citare a părților, ci pentru a se obține lămuriri din partea reclamantului cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Este de observat și că aspectul nelegalei citări a reclamantului la termenul din 19 octombrie 2023 a fost menționat pentru prima dată în cuprinsul sentinței de declinare a competenței, iar această mențiune contravine conținutului încheierii întocmite pentru termenul respectiv, care constată procedura legal îndeplinită cu toate părțile, în contextul inexistenței vreunei operațiuni de îndreptare, din oficiu sau la cerere, a pretinsei erori din cuprinsul acestui act de procedură.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că declinarea competenței de soluționare a cauzei după momentul prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. este dispusă cu nerespectarea termenului legal, consecința fiind aceea că instanța sesizată devin competentă să soluționeze pricina.

Înalta Curte are în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:

"64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza. 65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 71. Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale. 72. Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."

În concluzie, neinvocarea excepției necompetenței materiale la termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepții cu nerespectarea termenului legal, au ca efect consolidarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței învestite prin declinarea de competență dispusă de Curtea de Apel Suceava, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.