ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 901/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 15 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor si Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să dispună obligarea acestora la restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 sume actualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale penalizatoare.
În motivare, reclamantul a adus argumente pentru neconstituționalitatea textului de lege care a stat la baza reținerii, apreciind că aceasta are caracter nejustificat.
Se mai susține de reclamant că a fost prejudiciat prin aplicarea acestui act normativ cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensie.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Iași – secția I Civilă
Prin sentința civilă nr. 1298 din data de 7 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași – secția I Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a completului de judecată specializat în soluționarea cauzeilor de litigii de muncă și asigurări sociale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 9 și 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul acțiunii și la motivele de fapt și de drept care susțin pretențiile deduse judecății.
2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 243 din data de 4 octombrie 2023, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că finalitatea urmărită de reclamant prin prezentul demers judiciar este acea de a obține restituirea unor sume reținute in temeiul dispozițiilor art. XXIV pct. 12 si 13 din O.U.G. nr. 130/2021 cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, contribuții ce sunt incluse în mod expres, prin dispozițiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în categoria creanțelor fiscale principale.
Întrucât sumele solicitate reprezintă creanțe fiscale, a apreciat instanța că devin aplicabile prevederile materiale și procedurale din materie fiscală, iar simpla chemare în judecată a unei autorități publice centrale nu poate atrage competența materială a secției de contencios administrativ a Curții de apel, câtă vreme, raportat la obiectul litigiului în cauză, este aplicabil criteriul valoric, și nu cel al rangului autorității.
2.3 Hotărârea Tribunalului Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 759 din data de 24 noiembrie 2023, Tribunalul Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că reclamantul invocă vătămarea adusă printr-o Ordonanță a Guvernului, act normativ emis de o autoritate publică centrală, iar competența materială revine curții de apel, în funcție de rangul autorității publice, în acest sens fiind și concluziile Minutei din 16.10.2023 a Întâlnirii judecătorilor din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.
Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de față reclamantul urmărește recuperarea sumei plătite din pensia sa începând cu luna ianuarie 2022 cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10 % din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale aferente, sumă ce a fost reținută potrivit art. 153 alin. (1) lit. f) și art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, introduse de punctele 11 și 13 ale art. XXIV din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021.
Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.
Natura pretențiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională. Altfel spus, acțiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituționalității prevederilor legale citate supra, Curtea Constituțională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție și că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale.
În opinia instanței de contencios constituțional, atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, acțiunea reclamantului intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege.
Cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de Guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea sumelor solicitate cu rata inflației reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispozițiile O.U.G. nr. 130/2021, în executarea cărora Casa de Pensii a emis decizii de pensionare în care a utilizat plafonarea introdusă prin noul act normativ.
Față de obiectul acțiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) și (5) - teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, chiar dacă emitentul ordonanței de urgență nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.
Aceasta întrucât stabilirea competenței de soluționare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuția părților decât de instanța competentă material și teritorial în soluționarea litigiului.
În consecință, raportat și la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță Curtea de Apel Iași, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Finantelor prin A.J.F.P. Iași, în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Finantelor prin A.J.F.P. Iași, în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024.