ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1448/2024

Ședința publică din data de 13 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2022, pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.660 RON reținută din pensie cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS) în anul 2022, precum și a sumei ce se va mai reține în anul 2023 cu același titlu și același temei legal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare de la data când era scadentă până la data plății efective, și la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 268 din data de 23 martie 2023, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu, reținând, în esență, că obiectul acțiunii reclamantului este subsumat dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și că sumele solicitate de reclamant cu titlu de contribuții de asigurări sociale reprezintă o creanță fiscală, conform art. 1. pct. 11 din Codul de procedură fiscală.

2.2. Prin sentința civilă nr. 478 din 14 noiembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 12 ianuarie 2024, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că acțiunea are ca obiect principal obligarea pârâtei la acordarea, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, de despăgubiri constând în sumele reținute din pensie, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, în temeiul modifcărilor aduse O.U.G. nr. 59/2017 prin art. 60 din Legea nr. 223/2015. A mai reținut instanța că, pentru determinarea instanței competente să soluționeze cauza, este aplicabil criteriul rangului autorității chemate să plătească despăgubirea, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale este autoritate publică centrală.

2.3. Prin sentința civilă nr. 8 din 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis eexcepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată pârâtul Guvernul României și nu a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea dedusă judecății fiind o acțiune în pretenții rezultate din reținerea nelegală a unor sume cu titlu de CASS din pensia militară, având natura unui litigiu civil.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Sibiu, secția I civilă - completul specializat în litigii de asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în anul 2022, precum și a celor ce se vor reține în anul 2023, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenței până la data plății efective. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că sumele în litigiu au fost reținute din pensie ca urmare a modificării Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2022.

Reclamantul a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 74, art. 100-105 din Legea nr. 223/2015, art. 1531 și art. 1535 din C. civ. și O.G. nr. 13/2011, făcând trimitere și la Decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, prin care s-a constatat caracterul neconstituțional al dispozițiilor art. XXIV pct. 11-14 și 16-19 din O.U.G. nr. 130/2021.

Înalta Curte constată că reclamantul nu a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cum greșit au reținut secțiile Tribunalul Sibiu și nici nu a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, care au impus plata obligatorie a CASS de 10% din partea ce depășește cuantumul de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în pretenții rezultând din reținerea pretins nelegală a unor sume din pensia militară, iar nu cu o acțiune în despăgubiri întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, aspect confirmat nu doar de motivele de fapt și de drept ale acțiunii, dar și de cadrul procesual pasiv, în care se regăsește doar casa sectorială de pensii, iar nu și Guvernul României, emitent al ordonanței de urgență în baza căreia s-au reținut sumele în litigiu.

Așadar, Înalta Curte constată că există un litigiu de asigurări sociale, de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat reglementate de Legea nr. 223/2015, iar potrivit art. 101 din acest act normativ, "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale". Totodată, art. 102 din același act normativ prevede că "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

Legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile, în astfel de pricini nefiind aplicabile normele de competență cuprinse în art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că nici secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu și nici secției omonime a Curții de Apel Alba Iulia nu le revine competența soluționării acțiunii reclamantului, care, fiind circumscrisă materiei asigurărilor sociale, cade în competența de soluționare a secției sau completului specializat în litigii de asigurări sociale din cadrul tribunalului de la domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă - complet specializat în litigii de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă - complet specializat în litigii de asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.