ÎCCJ, Decizia nr. 40/2022

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost înregistrată, sub nr. x/2022 (x/2022), cauza având ca obiect contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de 17.02.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În dosarul menționat contestatoarea persoană solicitată A., prin apărător ales, a depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (2) și art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care, s-a procedat la formarea dosarului asociat cu numărul x/2022/a2.

Prin încheierea din data de 24 februarie 2022, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. (2) și art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 formulată de contestatoarea persoană solicitată A.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut faptul că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatoarea condamnată A., prin apărător ales, întrunește doar trei din cele patru condiții prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestora - respectiv invocarea de către o parte din proces, în fața unei instanțe de judecată, a neconstituționalității unui text de lege aflat în vigoare, care nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, nefiind îndeplinită condiția referitoare la existența legăturii excepției invocate cu soluționarea cauzei.

De asemenea, instanța supremă a făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 498/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 27 octombrie 2016), potrivit căreia "legătura cu soluționarea cauzei" presupune, atât aplicabilitatea textului de lege criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi îndeplinite exigențele impuse de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției în desfășurarea procesului.

În atare condiții, s-a constatat că prin excepțiile formulate de contestatoarea condamnată A., prin apărător ales, se invocă, în esență, neconstituționalitatea unor dispoziții legale, referitoare la neclaritatea conținutului dispozițiilor art. 97 alin. (2) și art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, care nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că, deși în motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale se face referire la încălcarea dispozițiilor art. 16, art. 53, art. 1 alin. (5), (3), (5) și (20) din Constituția României, nu se formulează critici propriu-zise de neconstituționalitate ale textelor de lege, ci se tinde la modificarea acestor prevederi, solicitându-se, în esență, o reformare legislativă în sensul reglementării exprese a unor criterii concrete prin care să se elimine discriminarea între majorii care nu răspund penal datorită unor probleme psihice și minori, precum și adaptarea noțiunii de vătămare corporală gravă care nu este definită de legislația internă și poate duce la probleme de interpretare și aplicare de către instanțele de judecată.

În acest context, s-a reținut că o excepție de neconstituționalitate trebuie să tindă la excluderea unei norme/text de lege din fondul legislativ activ, din dreptul pozitiv, iar nu la completarea/modificarea unor dispoziții legale, întrucât acest aspect este de competența exclusivă a Parlamentului, conform art. 61 alin. (1) din Constituția României.

Raportat la prevederile art. 146 din Constituția României și art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională verifică constituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare atunci când este ridicată o excepție de neconstituționalitate a acestora în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, și față de faptul că, în speță, excepțiile invocate nu vizează, în realitate, o problemă de neconstituționalitate, ci de reformare legislativă, s-a apreciat că aspectele invocate nu reprezintă chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

Prin urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, instanța supremă a apreciat că excepțiile invocate nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura acestora cu soluționarea cauzei.

Mai mult decât atât, în opinia secției penale a Înaltei Curți, această cerere este inadmisibilă, întrucât textul de lege este același ca în Decizia-cadru 584/2002, iar autoritățile române nu ar putea să declare neconstituțional un text care este prevăzut într-o decizie cadru, existând doar posibilitatea formulării unei cereri de trimitere preliminară la Curtea de Justiție.

Împotriva încheierii din data de 24 februarie 2022, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2022, recurenta A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 aprilie 2022, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, precum și cele ale apărătorului ales al recurentei fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurenta A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menționat prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

În ceea ce privește primele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite. Astfel, excepția a fost invocată de recurenta A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală [Dosarul nr. x/2022 (x/2022)], are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare [art. 97 alin. (2) și art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală], iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Prioritar examinării în concret a acestei condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii legale atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate a excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția ridicată.

În aplicarea acestor dispoziții legale, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale și care sunt implicațiile declarării neconstituționalității acestor dispoziții asupra finalizării cauzei.

Totodată, în jurisprudență, s-a reținut că o cerere de declarare a unui text neconstituțional bazată pe un interes trecut sau eventual, ori pe salvgardarea legii, în general, nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, reține că excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurenta A., ce privesc dispozițiile art. 97 alin. (2) și art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, au fost ridicate în calea de atac a contestației formulate împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de 17.02.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care s-a dispus, printre altele, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.12.2021 de către judecătorul de la Tribunalul de land Nurnberg-Furth, Germania, pe numele persoanei solicitate A. și pe cale de consecință, predarea acesteia către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității.

Or, așa cum a apreciat și prima instanță, se constată că aspectele invocate de recurentă în susținerea recursului ce fac obiectul prezentei cauze fac referire la neconstituționalitatea unor dispoziții din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care nu au aplicabilitate în ceea ce privește soluția ce poate fi pronunțată în calea de atac a contestației exercitate de recurenta A.

Prin urmare, având în vedere că dispozițiile legale pretins neconstituționale nu au aplicabilitate în soluționarea căii de atac a contestației, nefiind de natură a produce un efect concret în judecarea acestei căi de atac formulate împotriva Sentinței penale nr. 27/F din data de 17.02.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, lipsind astfel legătura cu cauza, cerință obligatorie impusă de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Completul de 5 Judecători al instanței supreme constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

De asemenea, din examinarea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de recurenta A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători apreciază că obiecțiunile formulate cu privire la dispozițiile art. 97 alin. (2) și art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normei legale cu legea fundamentală a României.

Astfel, se observă că, în concret, criticile formulate de recurentă referitoare la prevederile art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, tind la modificarea și completarea textului de lege invocat în sensul de a se proceda la adaptarea și uniformizarea noțiunii de "vătămare corporală gravă", noțiune care nu este definită de legislația internă, pentru a se evita astfel existența unor probleme de interpretare și aplicare a acestei dispoziții legale de către instanțele de judecată.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că, prin criticile formulate de recurentă privitoare la dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se tinde la modificarea și completarea textului de lege invocat, în sensul de a se reglementa un criteriu al vârstei limită pentru a se elimina în acest mod discriminarea între majorii care nu răspund penal datorită unor probleme psihice și minori.

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa textele legale supuse controlului.

Modificarea sau completarea legii este atributul exclusiv al legiuitorului, Curtea Constituțională neavând o astfel de competență.

Raportat la prevederile art. 146 din Constituția României și art. 29 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituțională verifică constituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare atunci când este ridicată o excepție de neconstituționalitate a acestora în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, și față de faptul că, în speță, excepțiile invocate nu vizează, în realitate, probleme de neconstituționalitate, ci de reformare legislativă, remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nefiind folosit de recurentă în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători apreciază că un asemenea demers este inadmisibil.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că textele de lege invocate sunt preluate din Decizia-cadru 584/2002, situație în care autoritățile române nu au posibilitatea să constate neconstituționalitatea acestor dispoziții, deoarece pentru o eventuală neconcordanță între o decizie-cadru și Constituția României, statul român are la îndemână alte mijloace procedurale de a o remedia.

Față de cele dezvoltate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii din 24 februarie 2022, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2022, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii din 24 februarie 2022, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 aprilie 2022.

GGC - ED