ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2131/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2131/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu - Mixt, sub nr. x/275/2022, la 10 noiembrie 2022, reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.930,13 lei, compusă din sumele de 3.548,00 lei, cu titlu de debit principal constând în contravaloare facturi, 2.272,53 lei, reprezentând penalități calculate pentru facturile neachitate, și 129,60 lei, cu titlu de contravaloare a taxelor.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Prin sentința civilă nr. 190/2022 din 16 februarie 2023, pronunțată de Judecătoria Panciu - Mixt, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 5.820,53 lei, compusă din sumele de 3.548,00 lei, cu titlu de debit principal constând în contravaloarea prețului pentru serviciile de furnizare în perioada 5 august 2009-11 octombrie 2022, și 2.272,53 lei, reprezentând penalități calculate la facturile neachitate.
A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 129,6 lei, reprezentând contravaloare taxe.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe pârâtul B a formulat apel.
Prin decizia civilă nr. 145/2023 din 31 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ Fiscal, apelul declarat de apelant a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii pârâtul B a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr. 300/2023 din 10 noiembrie 2023, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/91/2023.
Împotriva acestei decizii revizuentul B a declarat recurs. Prin încheierea din 7 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/91/2023, s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, revizuentul-recurent B a declarat recurs, în susținerea căruia a expus situația de fapt privind fondul litigiului cu privire la situația imobilului din localitatea Panciu, str. (…), județul Vrancea și la contractul de prestări servicii nr. 1966 din 29 iunie 2009 încheiat între părți.
La 11 martie 2024, recurentul a depus un memoriu, prin care a detaliat situația de fapt care stă la baza acestui proces, iar la 24 mai 2024, a depus o cerere prin care a solicitat reluarea judecării recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/91/2023 al Curții de Apel Galați - Secția a II-a Civilă.
Prin încheierea de ședință din 17 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ulterior dispunerii acestei măsuri, recurentul a depus două seturi de înscrisuri, prin care au fost reiterate aspecte de fapt, acestea fiind înregistrate la dosarul cauzei la 18 septembrie 2024, respectiv la 19 septembrie 2024.
La 22 octombrie 2024, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din 19 noiembrie 2024, constatând îndeplinită obligația privind timbrajul, Înalta Curte a repus cauza pe rol și a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, asupra căreia a rămas în pronunțare.
Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”, iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același cod, „mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”.
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., „aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Nu este astfel suficient ca partea să indice unul dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ci incidența unui motiv de recurs trebuie argumentată în mod concret, respectiv recurentul trebuie să arate în ce constă încălcarea legii de către instanța a cărei hotărâre este atacată.
În cauză, recursul a fost formulat împotriva încheierii din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/91/2023, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., calea extraordinară de atac nefiind întemeiată în drept pe niciun motiv de casare.
De altfel, analizând cererea de recurs și celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat motive de recurs prin care să combată măsura procedurală adoptată de instanța curții de apel prin încheierea atacată, în sensul dezvoltării unor critici de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., împrejurare care atrage sancțiunea nulității, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată, instanța supremă reține că, pe tot parcursul procesului în această cale de atac, recurentul a expus și reluat situația de fapt privind fondul litigiului în cadrul căruia s-a dispus măsura suspendării judecății căii de atac, referindu-se inclusiv la probele administrate de instanțele devolutive, însă aceste aspecte excedează limitele controlului exercitat de instanța de recurs, instituite de art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementate de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), art. 487 alin. (1) coroborate cu art. 489 alin. (1), având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să atragă incidența art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1), va anula recursul declarat de revizuentul B împotriva încheierii din 7 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/91/2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează recursul declarat de revizuentul B împotriva încheierii din 7 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/91/2023.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.