ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1972/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1270, art. 1350 și art. 1672 pct. 2 C. civ.

Instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018, prin încheierea de ședință din 20 aprilie 2018. În dosarul conexat, pârâta B. S.R.L. Adjud a solicitat obligarea reclamantei A. S.R.L. la plata sumei de 27.938,71 RON, reprezentând diferență preț și a daunelor moratorii de la data scadenței până la achitarea integrală a debitului.

Prin sentința civilă nr. 73 din 22.10.2020, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Totodată, a fost admisă acțiunea formulată de B. S.R.L. și a fost obligată A. S.R.L. la plata sumei de 27.938,71 RON, reprezentând diferență preț, la care se vor calcula daune moratorii de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului.

Prin decizia nr. 322 din 06 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca neîntemeiat apelul reclamantei A. S.R.L.

În motivare, recurenta susține că în dezacord cu instanța de apel motivarea hotărârii primei instanțe este incoerentă și lipsită de argumente logico-juridice, de natură a încălca principiul dublului grad de jurisdicție și, implicit, al legalității procesului civil.

În continuare recurenta prezintă considerentele sentinței primei instanțe și susține că respingerea cererii de obligare a pârâtei să suporte prejudiciul privind executarea neconformă a unei clauze contractuale, iar pe de altă parte, obligarea sa să plătească diferența de preț pentru un beton vădit neconform, reprezintă dispoziții profund nedrepte și în contradicție cu situația de fapt constatată de cele două institute acreditate.

Mai arată recurenta că solicitarea de avizare a expertizei din apel de Inspectoratul de Stat în Construcții a fost respinsă fără motivare de către instanța de apel.

Potrivit recurentei, procedura prin care a fost expertizat betonul în cursul apelului a fost neconformă cu standardele de specialitate, concluziile raportului fiind astfel viciate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 aprilie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 21 aprilie 2023, recurenta a solicitat, în esență, admiterea în principiu a cererii de recurs, propunerea sancțiunii nulității recursului formulată de magistratul raportor fiind neîntemeiată.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 5 octombrie 2023.

La termenul din 5 octombrie 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. instituie condiția existenței unei neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea potrivit art. 174 C. proc. civ.. sau a încălcării unor principii ale procesului civil.

În susținerea motivului de casare invocat, recurenta prezintă considerentele hotărârii primei instanțe și consideră că aceasta este incoerentă și lipsită de argumente logico-juridice, de natură a încălca principiul dublului grad de jurisdicție și, implicit, pe cel al legalității procesului civil. Sub acest aspect, recurenta expune aspectele teoretice privind motivarea hotărârilor judecătorești.

O altă critică a recurentei vizează faptul că instanța de prim control judiciar în mod greșit a menținut soluția primei instanțe, în contradicție cu situația de fapt privind calitatea betonului furnizat de intimată constatată de cele două institute acreditate, respectiv C. S.A. și Laboratorul de Analize și Încercări în D., ambele atestate de Inspectoratul de Stat în Construcții.

În acest context, autoarea recursului susține că instanța de apel în mod greșit a respins solicitarea de avizare a raportului de expertiză întocmit în apel de către Inspectoratul de Stat în Construcții, considerând că procedura prin care a fost expertizat betonul în cursul apelului a fost neconformă cu standardele de specialitate, concluziile acesteia fiind viciate.

Analizând criticile recurentei, Înalta Curte constată că deși se tinde la a evoca încălcarea de către instanța de apel a principiilor procesului civil privind dublul grad de jurisdicție și, implicit, al legalității procesului civil, acestea sunt invocate în mod formal, deoarece, în realitate, se solicită o reapreciere a probatoriului administrat la instanțele fondului privind calitatea betonului furnizat de intimată prin criticarea concluziilor raportului de expertiză judiciară întocmit în apel și nereținerea concluziilor celor două institute acreditate de Inspectoratul de Stat în Construcții.

Așadar, Înalta Curte reține că aceste critici ale recurentei, formulate în susținerea calității neconforme a betonului furnizat de intimată, vizează stabilirea situației de fapt și reaprecierea probelor, reprezentând aspecte de netemeinicie ce nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, în care se analizează conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabil.

Totodată, în ceea ce privește critica privind nemotivarea hotărârii în acord cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta face referire la hotărârea primei instanțe, motive care au primit o soluționare în calea de atac a apelului, astfel încât nici acestea nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei recurate.

Prin urmare, criticile recurentei privind nemotivarea hotărârii primei instanțe, precum și cele referitoare la reaprecierea situației de fapt invocate prin acțiune și solicitarea de reapreciere a probelor administrate de instanțele de fond, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod, de strictă interpretare.

În consecință, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin. (5) Cod procedură civilă raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 322/2022 din 06 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 322/2022 din 06 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2023.