ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 20.07.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 57,966.54 Euro, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate către reclamantă, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, conform O.G. nr. 13/2011, calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2347/2020 din data de 25 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 57.966,54 euro, reprezentând debit principal restant, și a dobânzii legale penalizatoare aferente, calculate potrivit art. 4 din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea efectivă a debitului principal.

A fost respinsă cererea pârâtei de eșalonare a plății debitului și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.041,81 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței arătate, precum și împotriva încheierii din data de 11.11.2020, a formulat apel pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 421 din 15 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva încheierii din data de 11.11.2020 și a sentinței civile nr. 2347/25.11.2020.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând, în principal, admiterea recursului și desființarea hotărârii atacate, în sensul retrimiterii cauzei către instanța de apel în vederea completării probatoriului prin administrarea probei cu expertiza judiciară și a celei testimoniale, conform prevederilor art. 497 C. proc. civ., iar în subsidiar, casarea deciziei atacate și respingerea acțiunii introductive ori eșalonarea plății sumei datorate, în 36 rate lunare egale, în cuantum de 1610,16 Euro, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel nu a intrat în rejudecarea fondului cauzei, în sensul de a administra întregul probatoriu menit să stabilească situația de fapt, respectiv împrejurarea că prețurile facturate sunt mai mari decât cele reale, în atare condiții soluția acesteia fiind nefondată.

Astfel, recurenta-pârâtă a precizat că instanța de apel a respins proba cu expertiza contabilă având ca obiectiv dovedirea valorilor reale ale combustibilului achiziționat, iar intimata nu a depus anexele prin care s-a stabilit în sarcina recurentei plata unor comisioane, astfel încât concluzia instanței de apel, în sensul că nu s-aprobat existența dubiului cu privire la pretențiile deduse judecății, nu este fondată.

Ca atare, recurenta consideră că a dovedit prin actele procesuale efectuate în cauză, neconcordanțele cu privire la numerele facturilor înregistrate în contabilitatea intimatei, caracterul nereal al valorilor acestora și, implicit, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 08.06.2023, sub nr. x/2020.

Intimata- reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, calificată de către Înalta Curte drept excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 20 iulie 2020, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 9 octombrie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 18 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimata-reclamantă, prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea acestora, astfel încât motivele invocate să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege este sancționată cu nulitatea recursului.

În speță, se constată că recursul, deși întemeiat formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrate în acest text și nici în vreunul din motivele de recurs prevăzute de textul de lege menționat.

Astfel, se observă că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă redă paragrafe din cuprinsul deciziei atacate și prezintă cererile de probatoriu pe care le-a formulat în cadrul apelului, fără a arăta critici concrete de nelegalitate cu privire la decizia prin care a fost soluționată calea de atac devolutivă.

Or, Înalta Curte subliniază faptul că reluarea în cadrul recursului a situației de fapt ori a nemulțumirilor părții referitoare la administrarea și interpretarea probatoriului, nu constituie o motivare, în sensul legii, întrucât motivele trebuie să privească raționamentul juridic care a stat la baza soluționării apelului.

Se va avea în vedere, în acest sens, că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în absența unor critici punctuale aduse deciziei din apel, cu indicarea dispozițiilor de drept material pretins aplicate ori interpretate în mod greșit, nu se poate susține că suntem în prezența unei motivări a căii de atac a recursului.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că prezentarea din cererea de recurs nu răspunde exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1), astfel că devine incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în baza art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta- pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 421 din 15 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2024.