ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1227/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 24 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.151.436,40 RON, aferentă facturii nr. x din 30 octombrie 2015 și a dobânzii legale pentru debitul principal, calculată începând cu 13 martie 2017 și până achitarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

La 22 noiembrie 2018 pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 2.849.937,87 RON, cu titlu de penalități contractuale și garanții de bună execuție și constatarea intervenirii compensării între creanța sa și cea pretinsă de reclamantă.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 3786 din 18 decembrie 2019, a admis în parte atât acțiunea reclamantei, cât și cererea reconvențională, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.151.436,40 RON, reprezentând debit aferent facturii fiscale nr. x din 30 octombrie 2015 și pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 249.500 Euro, cu titlu de penalități contractuale și a compensat creanțele reciproce până la concurența celei mai mici, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.045.128 RON și a dobânzii legale penalizatoare, aferentă debitului principal, începând cu 13 martie 2017 până la data plății acestuia.

Prin decizia civilă nr. 205/A din 9 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și de pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 205/A din 9 februarie 2021, apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.

În motivare, autoarea căii de atac a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Cu privire la primul motiv de recurs, încadrat în ipoteza art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., aceasta a arătat că soluționarea apelului s-a realizat cu încălcarea de către instanța de prim control judiciar a dispozițiilor art. 477 alin. (1) din C. proc. civ. sub acest aspect, a arătat că instanța de apel nu a analizat dezlegările primei instanțe care se aflau în dependență cu partea din hotărâre pe care aceasta a supus-o controlului, în mod explicit, chiar dacă prin motivele de apel acestea nu au fost criticate. În acest sens, a menționat că textul de lege indicat nu stabilește doar că în apel se rejudecă fondul în limitele criticilor deduse judecății, ci instituie o extindere a efectului devolutiv al apelului.

Un alt motiv de recurs invocat de autoarea căii de atac, circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., a vizat interpretarea și aplicarea eronată de către instanța de apel a dispozițiilor legale privind scrisorile de garanție bancară și încălcarea de către instanța de prim control judiciar a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din același act normativ.

Astfel, s-a susținut că neîndeplinirea de către intimata-reclamantă a obligației de a constitui scrisorile de garanție bancară în favoarea recurentei-pârâte a determinat în sarcina celei din urmă constituirea garanțiilor din fonduri proprii, care se află în pericol iminent de executare silită din partea clientului C.., urmare a numeroaselor defecțiuni ale transformatoarelor furnizate de intimata-reclamantă. În acest sens, a afirmat că prejudiciul înregistrat în aceste condiții constă în valoarea garanțiilor constituite și a sumelor blocate.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022, prin raportare la data începerii procesului, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39.015 RON, calculată conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa din 14 mai 2021, comunicată la 21 mai 2021, s-a pus în vedere recurentei-pârâte să achite taxa judiciară de timbru de 16.152,19 RON, sub sancțiunea anulării cererii și, totodată, să precizeze valoarea dobânzii legale aferente debitului și modul de calcul al acesteia și să plătească taxa judiciară de timbru calculată în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva modului de stabilire a obligației de timbrare nu a fost formulată cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar în cauză nu s-a formulat nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligației de timbrare a recursului a fost semnalat și prin raportul asupra admisibilității acestuia, comunicat recurentei-pârâte, aceasta rămânând în pasivitate față de executarea obligației sale legale.

Așa fiind, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru examinarea recursului în completul de filtru, anume 18 mai 2022, autoarea căii de atac nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 205/A din 9 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.